În luna februarie 1997 apar pe piață primele modemuri de 56 kbit/s.
Primul modem de 56 kbit/s a fost un design proprietar de la USRobotics, pe care l-au numit „X2”, deoarece 56k era de două ori viteza (×2) modemurilor de 28k.
În paralele, Rockwell a început să lucreze la o tehnologie rivală. S-au alăturat Lucent și Motorola pentru a dezvolta ceea ce au numit „K56Flex” sau doar „Flex”.
În februarie 1998, ITU (The International Telecommunication Union) a anunțat proiectul unui nou standard V.90 de 56 kbit/s, cu sprijin puternic din industrie. Incompatibil cu oricare dintre standardele existente, a fost un amalgam al ambelor, dar a fost conceput pentru a permite ambele tipuri de modem printr-o actualizare a firmware-ului. Standardul V.90 a fost aprobat în septembrie 1998 și adoptat pe scară largă de ISP-uri și consumatori.
Standardul ITU-T V.92 a fost aprobat de ITU în noiembrie 2000 și a folosit tehnologia digitală PCM pentru a crește viteza de încărcare la un maxim de 48 kbit/s.