În luna aprilie 1979 este înființat prin decret Centrul de Cercetare pentru Automatizare (CCAB) cu scopul de a proiecta și produce tehnică de calcul pentru armată şi alte structuri din sistemul de apărare.
Interesul armatei pentru tehnica de calcul data din anii '60.
În 1961, după susținerea doctoratului, Dinu Buznea a fost numit profesor la Academia Tehnică Militară, unde a coordonat Centrul de Cercetare, ce avea ca obiectiv dezvoltarea sistemelor ACT (Automatizarea Conducerii Trupelor). Pe baza unor tehnologii împrumutate de la Institutul Politehnic din Timișoara, unde se realizase calculatorul MECIPT 1, acest colectiv a dezvoltat, în anii 1963- 1966, primul calculator electronic de generație superioară numit CENA 1S (Calculator Electronic Numeric al Armatei 1 Staționar), din care, ulterior, a evoluat CENA 2M (Mobil).
Am convenit cu Institutul Politehnic din Timișoara ca Armata să poată reproduce modelele lor de calculatoare. Avantajul major era că ne ofereau atât hard-ul cât și soft-ul, precum și o inițiere în utilizare. Centrul de Cercetare al Academiei Tehnice Militare a perfecționat aceste calculatoare, deoarece avea o echipă de 50 de oameni tineri, foarte capabili, vârfuri ale inteligenței românești. Pe baza MECIPT am realizat calculatoarele CENA cu memorie statică. [Dinu Buznea]
Calculatoarele din gama CENA au ajuns în dotarea Direcțiilor Centrale ale fiecăruia dintre cele patru corpuri de Armată, fiind construite 10 exemplare în atelierele uzinelor Electronica. În anul 1966 a avut loc o aplicație cu trupe ale țărilor participante la Pactul de la Varșovia, la care Statul Major Român a participat cu modelul CENA 2M, fiind singura țară participantă cu asemenea tehnologie și care a impresionat majoritatea participanților.
După ce în 1968 de Gaulle și-a dat acordul pentru ca Franța să vândă României licența pentru IRIS-50, specialiști din armată au participat direct la negocierile privind licența (Anton Dogaru, Emil Tudor, ș.a.) ceea ce a facilitat ulterior dezvoltarea calculatoarelor FELIX de capacitate mai mică, pentru care armata avea un interes deosebit, deoarece puteau fi produse în variante mobile.
După înființarea ITC, a fost creată și o Secție Specială, care s-a ocupat de calculatoarele pentru armată, și astfel printre primele proiecte realizate de Secția Specială au fost FELIX C-32M/C-64M, variantele mobile ale calculatoarelor FELIX C-32/C-64.
Ulterior, folosindu-se cele două minicalculatoare DEC din seria PDP 11 achiziționate în 1976, la Secția Specială a fost realizat calculatorul CE 400 CESAR (Calculator Electronic Specializat pentru Artilerie Regimentală) compatibil PDP 11/34 în tehnologie AUGAT (Petre Cergan), CBEX (Calculator de Bord Experimental), compatibil PDP 11/10, și CP-103.
Minicalculatoarele CP-103 au fost realizate pe diferite tehnologii, cu o gamă largă de echipamente periferice. Astfel, la început, au fost realizate cu circuite integrate clasice, apoi cu microprocesoare tip bit-slice INTEL 3000 (pe 2 biți) și, mai apoi, pe microprocesoare AMD 2900 (pe 4 biți). [Petre Cergan]
Având deplina colaborare şi aprobare a conducerii ITC, la cererea INCREST în 1977-1979 am inițiat în ITC lucrarea: ”Minicalculator de bord numeric pentru aplicații aerospațiale”. [Ioan Tutoveanu]
CBEX era un calculator relativ puternic, cu viteză deosebită, organizat cu un cuvânt de microprogramare de 64 de biți în tehnologia AMD bit-slice. Rula sistemul de operare RT 11, iar gama de lucru acoperea mediile severe. În plus, gama de conectori militari era acoperită de fabricația de la CONECT.
Proiectul de principiu al structurii unității centrale l-am finalizat într-un concediu la mare, la Mangalia. Atunci șederile la mare erau mai lungi, aproape 3 săptămîni. Alături îl aveam pe Cristi Corduneanu şi apoi s-a alăturat un fost coleg şi prieten Constantin Dunăreanu. Ene Niculae era tehnicianul dibaci care rezolva problemele practice. [Ioan Tutoveanu]
În această perioadă, Secția Specială a elaborat proiectele și a construit pentru MApN calculatoare pentru conducerea focului la divizioanele de artilerie și pentru automatizarea activității din punctele de comandă ale diviziei, software-ul de bază fiind conceput și implementat de colectivele de software din ITC. [Anton Dogaru]
În 1979 Secția Specială din ITC devine o entitate autonomă, Centrul de Cercetare pentru Automatizare (CCAB).
În 1982, în cadrul colaborării cu NAVROM Constanța, calculatorul CBEX a fost testat la bordul navei comerciale „Odorhei”, într-un voiaj în Asia de Sud-Est.
CCAB avea să fie dotat cu o unitate de microproducție puternică, care asigura o independență a mijloacelor de producție față de cele ale Fabricii de Calculatoare.
În această perioadă, problematica activităților de cercetare și microproducție a cuprins elaborarea de calculatoare în tehnologie robustizată, necesare automatizării conducerii trupelor la nivel de divizion de artilerie, divizie, post și nod radiotehnic, puncte de dirijare a aviației de vânătoare, sistem de dragare mine marine cu trei nave telecomandate (sistemul TRIDENT), calculatoare care au intrat în componența completelor de automatizare de pe autospecialele proiectate de Institutul de Cercetări al MApN. [Anton Dogaru]
În 1985, ITC, ICI și CCAB sunt comasate într-o singură entitate, ICSIT-TCI.
În 1986 s-a produs o reorganizare la nivelul CCAB, iar ca director a fost numit Adrian Stoica.
Printre altele, la secția de microproducție CCAB a fost produs, în perioada 1985-1989, microcalculatorul CE 119, (bazat pe L/B 881 în varianta cu CP/M, folosit cu succes ca editor de texte în limba română), și în 1988-1989 o mașină telex bazată pe L883 Turbo.
Prin decretul Nr. 5 din 29.12.1989 este creat ICECP - Institutul de Cercetări pentru Echipamente de Calcul și Periferice, prin desprindere din ICSIT-TCI.
După 1990 înzestrarea armatei a stabilit o altă politică, iar comenzile nu au mai venit. S-a produs de facto desființarea CCAB-ului pentru scopul pentru care fusese înființat și gândit cu 10 ani înainte.
În 1991, ICECP s-a transformat în societatea comeercială SIAT S.A., care în 2009 s-a privatizat.