În anul 1977 este lansată seria de minicalculatoare românești Independent, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la obţinerea independenţei ţării.
Prin 1975 au început discuțiile în CAER (SUMEC) pentru o serie de minicalculatoare. În urma discuțiilor s-a adoptat compatibilitatea DEC PDP 11.
În 1976, prin firma de comerț exterior „ELECTRONUM”, au fost achizițione două sisteme de calcul minicalculator din seria PDP: 11/10 şi 11/34, după care a fost demarat programul de minicalculatoare din România.
Designul era de concepţie originală, fiind dinamic microprogramat, ceea ce teoretic permitea emularea setului de microinstrucţiuni al altor calculatoare; practic, cel mai des era folosit pentru emularea lui DEC PDP 11-34.
Calculatorul avea o arhitectură avansată pentru perioada respectivă, bazându-se pe circuite integrate de tip TTL, precum și ultimele tipuri de circuite MSI și LSI, începând cu 1977 (cca. 103 bucăți).
Primul model, I-100 a fost realizat în colectivul condus de Tihai Roșu.
Era un om important în ITC, pe vremea când se proiecta minicalculatorul Independent I-100. Era şef de laborator şi conducea o echipă competentă de hardişti care, descifrând schemele unui PDP 11, refăcând schemele electronice, proiectând cablaje, după câţiva ani de muncă asiduă au reuşit să construiască minicalculatorul I-100. Imediat, acesta a devenit vedeta tehnicii de calcul. La ITC s-a făcut primul prototip. Apoi a fost preluat în fabricaţie la FCE. A început şi exportul lui Independent I-100 în China, RDG, Cehoslovacia. [Viorel Darie]
După I-100 a urmat un model îmbunătățit, I-102, și I-102F (1979), care avea suplimentar și o unitate de virgulă flotantă
A fost un debut promiţător, fiind cooptat în echipa de proiectare a noii versiuni Independent 102F, calculator cu arhitectura şi structura optimizate, pentru a îndepărta hibele vechii metamorfoze a unui cuplor inteligent de discuri în unitate centrală (Independent 100), dar şi de a îmbunătăţi performanţa şi funcţionalitatea.
Echipa de proiect, aleasă pe cinste, strâns coordonată şi urmărită de Adrian, s-a pus pe treabă.
S-a pornit de la documentaţia de bază ce consta în setul de instrucţiuni (care trebuiau emulate şi pe arhitectura avansată) şi de la proiectul unităţii centrale. Realizarea lor constituia prioritate maximă pentru a putea adăuga apoi, în jurul lor, celelalte componente: memorie, cuploare periferice şi, desigur, Procesorul de virgulă mobilă, al cărui „tată” am devenit. [Gheorghe Olteanu]
Ultimul model al familiei a fost I-106/106F (1983).
Lungimea cuvântului microinstrucțiunii era de 32 cifre binare, iar intrarea/ieșirea datelor se realiza prin intermediul a două bus-uri separate: INTERBUS-ul prin care se cuplează diverse echipamente periferice și MEMOBUS-ul pentru cuplarea memoriei suplimentare, cu posibilitatea de adresare a 128 Kcuvinte. Viteza de calcul era de 0,5 - 2,5 megainstrucţiuni pe secundă, iar puterea consumată de 2-3 kW. Memoria operativă era pe ferită sau de tip MOS, cu o capacitate de 1 până la 4 MB. În plus, prin intermediul unității de disc magnetic, Independent mai dispunea de o memorie suplimentară de 58-200 MB. Alte periferice folosite sunt unitatea de bandă magnetică, imprimanta și terminalele video.
Sistemele de operare pentru familia Independent au fost dezvoltate în institut de două colective conduse de Aurel Becea (AMS) și Nicolae Manea (MINOS).
Minicalculatoarele Independent au fost fabricate la Fabrica de Calculatoare Electronice (FCE) în sute de exemplare și livrate beneficiarilor din țară, dar și din țări ca RDG, Cehoslovacia, Ungaria, R. P. Chineza, țări din Orientul Apropiat.
Au fost fabricate până în 1989.