În anul 1972, la Fabrica de Calculatoare Electronice din București, începe fabricația de serie a calculatorului FELIX C-256.
În anul 1971, întreprinderea este aproape gata și primește numele „Întreprinderea de Calculatoare Electronice FELIX” - ICE FELIX.
„Felix e un nume care a fost dat pentru a aminti de Dacia Felix. Dacia a rămas pentru automobile și Felix pentru calculatoare” [Vasile Baltac].
Familia de calculatoare FELIX C-nnn (unde n reprezenta numărul de KB de memorie RAM) a fost produs cu: 32, 64, 256, 512, 1024 KB.
Tehnologia era cea mai avansată de atunci, cu TTL-uri, cu cablaje dublă faţă cu găuri metalizate, wrapping.
Unitatea aritmetică și logică (ALU) putea executa operații cu numere întregi cu și fără semn, cu numere în virgulă mobilă simplă și dublă precizie și cu numere în format BCD (Binary Coded Decimal).
Memoria era implementată utilizând ferite. Cablajul fizic al sistemului era realizat în tehnologie wrapping cu fund de sertar.
Comunicarea cu sistemele periferice se făcea prin intermediul unei unități specializate numită USM (Unitate de Schimburi Multiple) care permite execuția unor instrucțiuni complexe (are propriul ISA) și implementa inclusiv mecanismul de DMA.
Setul de instrucțiuni era complex (mașină CISC).
Sistemul de operare era controlat prin intermediul unui limbaj de tip JCL (Job Control Language) foarte asemănător cu limbajul utilizat de alte mașini (de exemplu cele din seria IBM 360).
Sistemul de operare includea și un sistem de fișiere, numit SGF (Sistem de Gestiune a Fișierelor) care permite utilizarea formatelor de fișiere folosite în mod uzual de limbajul COBOL.
