În anul 1970, prin HCM 532/1970, este înființată Fabrica de Calculatoare Electronice București, ulterior (după '74-'75) cunoscută și ca ICE FELIX.
Crearea unei noi fabrici de profil a fost parte a „Programului de dotare a economiei naționale cu echipamente moderne de calcul si de automatizarea prelucrării datelor”, din 1967.
Fabrica a avut ca obiectiv realizarea de sisteme pe bază de licențe de la compania CII (Compagnie International pour l’Informatique) din Franța și ulterior fabricarea de calculatoare concepute în România. A fost construită după modelul francez de la Toulouse.
Anii '70
„În august 1970, pe locul fabricii era încă o groapă mare și două barăci. Primul salariat al FCE a fost inginerul șef responsabil pentru realizarea investiției aprobate prin decret. Numele său a fost Mircea Bărbulescu, care la punerea în funcțiune a noi fabrici, la inceputul anului 1972, a fost numit Director Tehnic. Director General a fost numit Radu Dordea, fost inginer șef la FEA (Fabrica pentru elemente de automatizare), iar inginer șef a fost numit Călin Spiride,absolvent promoția 1965 a facultății de energetică (și care ulterior a fost numit director general la Rom Control Data). [Traian Mihu]
Până la finalizarea construcției, activitatea s-a desfășurat în clădirea învecinată, FEA, unde la etajul I avea biroul Mircea Bărbulescu, iar la etajul V al aceleiaşi clădiri avea biroul Luminiţa Baltac, care se ocupa de documentaţia de la licenţa IRIS 50“. [Traian Mihu]
Inițial producția de mașini de facturat și contabilizat FC15 și calculatoare CE30/32 sub licență Frieden (Olanda) precum și pregătirea producției pentru FELIX C-256 s-au făcut la FEA.
„La atelierul CE32 se produceau mici echipamente de calcul cu 4 operaţii, după o licenţă olandeză. Aveau o memorie magnetostrictivă: o sârmă în formă de melc pusă într-o cutie şi care se comporta ca o linie de întârziere. Pe mine m-au pus să depanez aşa numitele plăci BC, de format A4, dispuse în pereche, cu strapuri de legătură, care aveau 4 bistabili pe o placă şi alţi 4 bistabili pe cealaltă placă, exact cum le desena pe tablă la curs profesorul Mircea Petrescu. La fel erau aşezate pe aceste plăci rezistenţele, tranzistorii, exact ca în desenele domnului profesor. Am reparat la aceste plăci cam o lună de zile, teribil de plictisitor“. [Traian Mihu]
În luna septembrie 1970 primele două calculatoare IRIS au sosit din Franţa, ambalate în nişte cutii mari, şi au fost depozitate la FEA în fundul halei de asamblare.
Echipa care a primit sarcina să pună în funcţiune cele două calculatoare IRIS-50 venite din Franţa era condusă de Călin Spiride şi Mihaela Ionescu, împreună cu echipa venită de la ICPUEC (în frunte cu Victor Megheşan, Mihai Roşu, Rigani ş.a.)
„Aceste IRIS-50 reprezentau tehnologia cea mai avansată de atunci, cu TTL-uri, cu cablaje dublă faţă cu găuri metalizate, wrapping; bineînţeles că erau erori de cablaj cât cuprinde, mai erau şi componente defecte. Punerea la punct a unui astfel de calculator dura şase luni. Echipa ICPUEC era, în mare, cea pe care am pomenit-o. Din echipa FEA făceau parte cei doi, care erau şcolarizaţi în Franţa, eu şi încă doi colegi stagiari ca şi mine, Andrei Gayraud şi Turcu Gheorghe. Echipa ICPUEC era compusă din şapte oameni, toţi şcolarizaţi câte 8 luni în Franţa; noi eram doar cinci la număr, din care trei proaspăt absolvenţi; atunci vedeam prima dată obiectele respective. A trebuit să punem mâna şi să citim pe rupte. După o lună, timp în care am parcurs manualele, ne-am apucat de treabă, pentru că era un fel de concurs: care dintre echipe termină mai repede şi mai bine. Erau nişte teste care, dacă erau trecute, calculatorul putea fi dat în exploatare. Echipa noastră a reuşit să pună prima la punct calculatorul IRIS; poate am avut şi puţin noroc, dar se spune că norocul ajută pe cei mai buni. Cel puţin, Călin Spiride şi Mihaela Ionescu erau cu totul deosebiţi“. [Traian Mihu]
Au beneficiat și de sprijinul unui inginer CII detașat în România pentru asistență și au finalizat primul FELIX C-256 care a fost instalat într-o sală la parterul FEA numită imediat Centrul de calcul. [Vasile Baltac]
Inițial calculatoarele IRIS au fost livrate cu discurile franceze Sperac, memorii Ampex, unități de bandă Ampex, imprimate Control Data. Discurie Sperac s-au dovenit nefiabile și ulterior au fost înlocuite cu discuri Control Data.
Familia FELIX a folosit inițial sistemul de operare SIRIS 2, ulterior trecându-se la SIRIS 3.
În 1970, la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) s-a prezentat și calculatorul FELIX C-256, într-un stand amenajat chiar în mijlocul pavilionului central, calculatorul fiind vedeta expoziției. [Vasile Baltac]
În 1971 a început colaborarea cu Japonia pentru fabricarea calculatoarelor de buzunar C 815.
În 1971 a început activitatea de integrare/asimilare componente şi subansable din licenţă (circuite imprimate, repere mecanice).
Noul sediu al Fabricii de Calculatoare a fost pus în funcţiune la 1 ianuarie 1972 și inițial fabrica a fost condusă de director Radu Dordea.
În 1972, IPRS a livrat primele 10 tipuri de circuite integrate logice destinate calculatoarelor FELIX.
După cele două IRIS-uri, care veniseră gata asamblate din Franţa, au venit în următorii doi ani kit-uri complete ce se asamblau în fabrică, li se efectuau testele şi erau date în exploatare. Dar în timpul acesta s-a lucrat la integrare. ICE avea un serviciu tehnic a cărui principală sarcină era să integreze componentele şi subansamblele venite până atunci din Franţa. S-a început cu partea de construcţii metalice, mase plastice şi, treptat, s-a trecut şi la integrarea, asimilarea şi fabricarea unor componente electronice. Între timp, IPRS-ul luase licenţa de TTL-uri; s-au mai luat nişte licenţe pentru diode, tranzistoare, apoi condensatoarele şi rezistenţele au început să vină de la fabrica de la Curtea de Argeş. De asemenea, industria românească a început să producă modulele de memorii (la Timişoara); treptat s-au asimilat transformatoarele de la sursele de alimentare, şamd. Această integrare însemna studierea şi prelucrarea în amănunt a documentaţiei componentelor respective şi găsirea unui partener din industria orizontală capabil să le producă. Uneori, pentru unele componente, subfurnizorii francezi au rămas singura variantă tehnic posibilă, atunci când ele nu puteau fi fabricate în ţară, ceea ce a prilejuit multe delegaţii în Franţa. Aceste integrări au însemnat scăderi spectaculoase ale costului calculatoarelor. Au fost ani în care mergeam de 10-12 ori pe an la subfurnizorii francezi, ca să cumpărăm componente direct de la ei sau să învăţăm să le facem noi. În final, cam după cinci ani, IRIS-50 ajunsese să fie integrat cca 90%. [Traian Mihu]
Producția a început cu calculatorul FELIX C-256, primul calculator din familia IRIS al firmei CII. Capacitatea de producție era de cca. 35 de unităţi FELIX C-256 pe an. [Traian Mihu]
În 1973 a intrat în fabricaţie FELIX C-32, cu o capacitate de memorie mai mică (32kB). Mai târziu a intrat în producție și FELIX C-64. Au fost produse și variantele M (mobile) 32M/64M, cu utilizări militare.
În perioada 1971-1974 am participat și eu la câteva delegații în Iran, Kuweit, India încercând să exportăm FELIX C-256. În Iran și Kuweit am fost împreună cu Emil Munteanu, în India cu Walter Bernath. [Vasile Baltac]
În 1975, primul FELIX C-256 este exportat în China.
În 1975 am predat un curs de structura FELIX C-256 la Institutul de Aeronautică din Beijing unde se exportase un calculator. [Vasile Baltac]
În 1977 a început producția sistemelor FELIX C-512 (cu 512kB de memorie), după un proiect realizat la ITC.
Aceste modele au fost produse în paralel pentru că ele intrau în dotarea unor obiective economice care aveau nevoi diferite din punct de vedere al capacităţii de calcul.
În 1978, o echipă formată din doi cercetători, Ion Căruțașu și Ioan Georgescu și reprezentantul ambasadei României în China am participat la negocieri pentru noi exporturi, care s-au soldat cu două contracte, un punct forte fiind oferta noastră de școlarizare la domiciliul beneficiarului chinez, plus calificativele bune de la contractele anterioare. [Ion Căruțașu]
În 1979 au fost exportate în China două sisteme şi apoi încă două până în 1981.
Tranzacția a avut loc în China și domnul ing. Victor Megheșan (cu echipa Electronum) a avut succes, reușind să încheie contractul după discuții îndelungi și istovitoare cu partenerii chinezi… În 1979 și 1980 au avut loc, în România și China, școlarizări pentru personalul din China care exploata sistemele. Instruirea s-a făcut de către specialiști din ITC și din ICE. [L.Nica]
În 1977 a început fabricaţia de concentratoare CD80 (dezvoltare proprie).
După 1977 au intrat în fabricație minicalculatoarele din familia INDEPENDENT I100, I102, I102F, I106, proiectate de ITC și familia de minicalculatoare CORAL 4011, CORAL 4021, CORAL 4030, proiectată la FCE de un colectiv condus de Dan Tonceanu.
Anii '80
După 1981 fabrica a parcurs o perioadă dificilă. Din cauza resurselor materiale limitate, a reducerii drastice a importurilor, capacitatea de producţie nu era exploatată decât parţial. Calculatoarele se dădeau pe bază de repartiţie, cu aprobări speciale, şi se aştepta cu anii, pentru că producţia era limitată de importurile la câteva componente.
„Era o situaţie inadmisibilă, la noi la poarta fabricii era zidul plângerii!” [Traian Mihu]
În 1980 a început fabricaţia de terminale VDT-40 (dezvoltare proprie).
În 1983 a început fabricaţia calculatoarelor de proces SPOT (dezvoltare proprie).
În a doua parte a anilor '80 fabrica a fost condusă de director Florea Tănase, ing. şef Tudorel Domocoș și director tehnic Traian Mihu.
În perioada 1984-1987 a fost fabricat și FELIX C-1024, după un proiect ITC, şi FELIX 5000, proiectat în fabrică şi din care s-au fabricat până în 1989 cca 15 bucăţi.
Microcalculatoarele bazate pe microprocesoare au intrat rând pe rând în fabricație printr-o strânsă colaborare cu Institutul Politehnic București. S-au produs microcalculatoarele MC8, M18, M18B, M118.
Din 1984 a fost produs calculatorul FELIX PC compatibil cu IBM, proiectat la Politehnică.
Tot din 1984, la iniţiativa Catedrei de calculatoare din Politehnică, a fost produs calculatorul personal HC85.
Pentru HC85 m-am luptat să aibă un preţ cât mai accesibil (pentru că ni se impunea şi erau prestabilite prin plan atât cifra de afaceri, cât şi profitul fabricii). Astfel, am reuşit să aduc preţul unui HC85 de la 40.000 lei (cât era planul iniţial) la 12.000 lei. Datorită preţului competitiv, HC85 a putut fi folosit pe scară largă de elevi şi studenţi pentru iniţiere în calculatoare şi pentru realizarea a tot felul de programe aplicative. [Traian Mihu]
Ulterior au fost produse calculatoarele HC88, HC 90, HC 91, HC 2000 proiectate de un colectiv din Fabrica de Calculatoare.
În 1986 a început fabricaţia de microcalculatore CUB-Z şi terminalele VDT-52 (dezvoltare proprie).
În 1987 a început fabricaţia de terminale VDT-132, VDT-125 (dezvoltare proprie).
Un alt proiect deosebit al fabricii a fost CORAL 8730, compatibil DEC VAX, finalizat în perioada 1988–1989.
La sfârșitul anilor 80, în ICE lucrau cca. 700 de ingineri din toate specialităţile.
Echipamentele produse in ICE au fost exportate in zona economica CAER (URSS, RDG, Ungaria, Cehoslovacia), în China, Franța, Irak, Siria, etc.
Astfel, în China, în perioada 1974–1984, au fost exportate 3 calculatoare C-256 şi 8 calculatoare C-512, plus 40 de minisisteme I100. S-au exportat 5000 de terminale VDT-40 în Cehoslovacia şi sute de maşini de contabilizat în Polonia şi Republica Democrată Germană.
În anii 1980 România era al doilea producător de sisteme electronice de calcul din blocul comunist, după URSS, şi pregătea specialiști în programare şi mentenanță, pentru Asia.
În anul 1989 – cel mai reprezentativ – ICE FELIX a avut 2592 de salariaţi, din care 547 cu studii superioare şi în total a produs:
- Maşini de facturat şi contabilizat (FC 15, 16, 128, 1000) = 21000 buc,
- Calculatoare de birou = 255.000,
- Calculatoare FELIX (C-32, C-256, C-512, C-1024) = 650 buc (toate pe licenţă CII – Franţa),
- Microcalculatoare (MB 18, 118, 216) = 52.000,
- Minicalculatoare (I 100, Coral 4001, 8730) = 4500,
- Terminale şi monitoare = 40000,
- Calculatoare de proces SPOT = 700,
- Calculatoare FELIX 5000 = 15.
Alte produse
Interfețele de proces și sistemele de conducere a proceselor SPOT au fost fabricate și livrate în țară și la export. Echipamentele au fost utilizate în dispeceratele automatizate din întreaga țară, principalii beneficiari fiind Dispecerul Energetic Naţional, societățile din domeniul energetic (reţele electrice/electrocentrale), Autocamioane Braşov, Neferal Bucureşti, Combinatul Siderurgic Galaţi, ICEMENERG Bucureşti, Mecanica Fină Sinaia, Griviţa Roşie Bucureşti, Institulul de Cercetări Metalurgice Kiev.
De notat și terminalele color VI-01 proiectate şi produse de către ICE.
Anii '90
După 1989 ICE FELIX a realizat colaborări cu firme din străinătate (IBM, Advantech, Sun, DEC, Logitech, Hewlett-Packard), dar a intrat în declin.
Prin anii '93-94 Fabrica de Calculatoare a participat, în asociere cu un partener din Israel, la licitația pentru realizarea sistemului de evidenţă a populaţiei, cu o valoare de 32 milioane USD. Proiectul a fost finalizat prin '98, când sistemul informatic a preluat complet evidenţa populaţiei.
În final, a primat interesul imobiliar, fabrica deţinând un teren de cca 20.000 mp.
În martie 2008, compania a vândut mai multe terenuri și construcțiile aferente, deținute în zona Pipera din București, pentru 6 milioane euro.
Imagini
Ultimele imaginii cu fabrica sunt din mai 2016:
 |  |
Referințe
- Florin G. Filip (coordonator): Ştiinţa şi tehnologia informaţiei în România (acad.ro, arhivat local)
- Traian (Dorin) Mihu - Fabrica de Calculatoare
- INDIE ICPE-CA: Revista de istorie a electrotehnicii românești, Vol. 5, Nr. 1-2 (arhivat local)
- ro.wikipedia.org - ICE FELIX
- ICE FELIX vinde active în Pipera
- ICE FELIX cere insolvența
În INDIE ICPE-CA, Revista de istorie a electrotehnicii românești, Vol. 5, Nr. 1-2, la pagina 82, apare următoarea notă:
ICE FELIX Fabrica de Calculatoare Electronice este descrisă în vol III al seriei Electronica românească O istorie trăită, coordonator Ion Miu, Ed. AGIR 2013, cap III, pag. 59-96.