În anul 1968, România obține din Franța licența calculatorului de generația a III-a, IRIS-50, care va deveni FELIX C-256.
Preocupările pentru tehnică de calcul au început în anii 1966-1967, când a fost creată Comisia Guvernamentală pentru dotarea cu echipamente de calcul şi automatizarea prelucrării datelor; aceasta a elaborat primul program de informatizare a României, în care era prevăzut ca România să licențieze tehnologia de producere a unui calculator.
Au fost evaluate mai multe opțiuni. Ca urmare a restricțiilor la care țările din estul Europei erau supuse, obținerea unei licențe americane nu era posibilă. Astfel pe lista scurtă au rămas Franța și Germania; oferta Siemens nu includea fabricația circuitelor integrate.
Academicianului Mihai Drăgănescu îi datorăm decizia strategică a achiziționării unei licențe pentru calculatoare din generația a treia, realizate cu circuite integrate. Au fost analizate ulterior Studiului oferte de licență și au rămas în competiție CII – Franța (acționariat Thomson CSF) și Siemens – Republica Federală Germană.
Oferta Siemens nu includea fabricația circuitelor integrate, dar calculatorul 4000 (Instalat la Centrul de Calcul al CFR) oferit era preferat de IPA pentru comanda proceselor. S-a optat pentru oferta CII care includea ofertele Thomson pentru circuite integrate, Sperac pentru memorii magnetice pe discuri, de asemenea tehnologia circuitelor multistrat. Pentru mașini de facturat-contabilizat și de birou s-a încheiat contract cu Friden (ex Singer BV) – Olanda. Aceste contracte s-au încheiat prin casa de comerț exterior Electronum, desprinsă din Tehnoimport în scopul contractării și derulării contractelor de licență. [Constantin Pașcanu]
În luna mai 1968, cu ocazia vizitei la București, pe fondul poziției autonome a Franței în cadrul NATO, generalul de Gaulle desconsideră embargoul impus de americani și semnează cu România un acord secret de colaborare în domeniul informaticii.
La acel moment, ca urmare a unor restricții impuse de USA la importul de calculatoare performanțe necesare programelor militare, spațiale, nucleare ale Franței, de Gaulle aprobase realizarea unei familii de calculatoare în cadrul programului „Plan Calcul”.
Ca urmare a acordului, România a fost acceptată de Franța ca partener al firmei CII (Compagnie internationale pour l'informatique) în realizarea primului model de calculator din familia IRIS (IRIS-50). Acest calculator a fost produs în România sub numele de FELIX C-256.
Profesorul Drăgănescu m-a chemat în aprilie 1969 la sediul Comisiei Guvernamentale și, oarecum conspirativ, mi-a arătat dosarul de licență IRIS-50. Mai târziu am realizat de ce atâta precauție. Dosarul era înregistrat ”Secret” sau ”Secret de serviciu” și probabil avea nevoie de tot felul de aprobări formale pentru a mi-l arăta, operație pe care a sărit-o.
Am constatat că era un calculator fabricat de firma franceză CII, cu o memorie internă modulară de maximum 256 Kocteți cu ferite, memorie externă cu discuri magnetice de 7 Mocteți și benzi magnetice, alte echipamente periferice moderne, sistem de operare funcțional numit SIRIS-2. Tehnologia calculatorului era cu circuite integrate, plăci cu circuite imprimate multistrat, conexiuni de tip wire-wrapping. Conceptual și tehnologic IRIS-50 era la nivelul celor văzute de mine în Anglia. Licența nu acoperea memoria internă cu ferite și echipamentele periferice, dar nu interzicea achiziționarea lor separat de contractul cu CII sau fabricarea prin licențe separate. Am înțeles că, prin alte contracte, se achiziționaseră licențe pentru fabricația de circuite integrate, circuite imprimate multistrat și ca ar urma sa se construiască o fabrică de calculatoare după modelul fabricii CII din Toulouse.
Licențele de fabricație calculatoare, circuite integrate, circuite imprimate multistrat, echipamente periferice performante erau în acei ani de război rece sub strict control (embargo) al statelor occidentale pentru că erau considerate de natură a întări capacitatea militară a statelor Tratatului de la Varșovia.
Mi s-a spus că în România calculatorul se va numi FELIX 256, nume derivat din denumirea anticei provincii romane DACIA FELIX. Autoturismele fabricate sub licență tot franceză se numeau deja DACIA, așa că FELIX va reveni calculatoarelor. Am bănuit că numele de FELIX fusese stabilit ‚de sus’, probabil cu aprobarea sau din inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Am sugerat ca înainte de 256 să se adauge un C de la calculator și s-a acceptat. Documentația se traducea la ITC unde am transmis noul nume acceptat verbal de Mihai Drăgănescu, așa că nu-mi amintesc să fi existat vreo aprobare formală. Un fel de co-naș! După C-256, au urmat C- 32, C-32M, C-64M, C-512/1024. Mult mai târziu a apărut FELIX C-8010. Toate calculatoarele de tip mainframe s-au numit însă FELIX. [Vasile Baltac]
Preluarea documentației de licență a început în 1969 și a continuat în 1970, la negocierea clauzelor comerciale participând Daniil Dragoș și Trăilescu, directorul de la ICE Electronum.
Licența prevedea instruirea în Franța la CII a unui mare număr de specialiști care să poată apoi demara fabricația și întreținerea hardware și software a calculatorului. Prima echipă a fost aceea care trebuia să înțeleagă structura calculatorului și a sistemului de operare.
În 1970, România trimite în Franța (la Louvecienne și Toulouse) mai multe echipe de specialiști de la FCE, ITC și ICI.
Toată echipa a locuit la Paris în același hotel Passy Home undeva în arondismentul XVI, nu departe de Maison de la Radio – Radio France, cartier despre care am aflat ulterior că este probabil unul dintre cele mai luxoase din oraș. Criteriul a fost însă apropierea de ieșirea din Paris spre localitatea Louvecienne, unde era unul dintre sediile CII și mergeam zilnic cu un autobuz închiriat de firmă.
Cursurile prezentau elemente de noutate și o primă constatare indirectă a fost că IRIS-50 era o dezvoltare în Franța a calculatorului CII 10070 de fapt calculatorul Sigma 7 al firmei SDS31 din SUA.
În acei ani încă fiecare firmă adopta lipsa de compatibilitate ca o metodă de păstrare captivă a bazei de clienți.
În perioada stagiului aveam discuții frecvente cu colegii mai cu experiență din grup: Emil Tudor, Francisc Momeo, Gabriel Martin, Daniel Dragoș, Emil Muntean și nu numai. Atunci mi-a încolțit ideea să ne ocupăm de conceperea unui calculator mai mic și a unuia mai puternic, adică să realizăm o familie FELIX. Tudor era entuziasmat de unul mai mic, se gândea chiar să fie portabil, Momeo de unul mai mare. Am sondat părerea șefilor CII privind reacția la asemenea preocupări cu ocazia diverselor întâlniri oficiale și neoficiale. Unul dintre cei cu care am discutat a fost dl. Deleglise, directorul de cercetare al CII.
După stagiul la CII de trei luni pentru cunoașterea structurii IRIS-50 au urmat alte numeroase stagii ale personalului ITC și FCE care era în formare. Pentru asimilarea în fabricație a primelor calculatoare au rămas în continuare în Franța și au mers la fabrica din Toulouse Victor Megheșan, Mihai Roșu, Ovidiu Săvulescu pentru asamblarea finală, Riuric Bulgacov pentru discuri, Ion Olteanu pentru benzile magnetice și Doru Scărlătescu pentru imprimante. Apoi au mers la Toulouse echipe din nou creata FCE și la Paris mulți specialiști din ICI. [Vasile Baltac]
ITC trimite la CII Franța trei programatori care lucrează cu colegii francezi la dezvoltarea sistemului de operare SIRIS: Gabriel Martin, Nicolae Negoiță și Liviu Negrescu.
Cu această ocazie, echipele din ITC, integrate cu echipe din firma CII, au participat la punerea la punct a primelor 11 calculatoare IRIS și au realizat că, de fapt, firma CII vânduse licența de fabricație, bazată pe un singur calculator IRIS, probabil prototip [Riuric Bulgacov].
Întors din stagiul la Paris sunt convocat la minister la adjunctul de ministru Cornel Mihulecea. Era de față Virgil Lefter, directorul tehnic al centralei și Radu Dordea, inginerul șef al FEA.
Mihulecea ne-a spus că prima platformă de asamblare FELIX C-256 va fi organizată la FEA, neexistând încă o fabrică de calculatoare. Pe mine m-a desemnat ca responsabil al platformei și Radu Dordea a primit sarcina să mă ajute cu tot ce este necesar. Ca pași următori eu i-am desemnat pe Victor Megheșan, Mihai Roșu și Ovidiu Săvulescu, specializați la CII - Toulouse ca ingineri pe platformă, iar Radu Dordea pe Florea Tănase, atunci șef de secție, și pe Mircea Brozici, șef de atelier, ca responsabili pentru asigurarea condițiilor în FEA.
În anul 1972 s-au lansat prin Electronum cereri de licență pentru echipamentele periferice din configurația calculatoarelor FELIX care nu erau cuprinse în licența CII. Pentru clarificarea aspectelor tehnice și compararea ofertelor a fost alcătuită o delegație din ITC compusă din Mihai Roșu, Riuric Bulgacov, Anton Dogaru și condusă de subsemnatul. Am vizitat firmele MDS, CDC, Honeywell, Ampex. O delegație lungă, obositoare, dar plină de conținut tehnic.
În paralel se discuta crearea unei societăți mixte cu Control Data Corporation(CDC), la inițiativa firmei. Datele furnizate de delegația noastră au fost folosite la analiza ofertei CDC, dar au servit FEPER și ELECTRONUM pentru documentarea importurilor și la elaborarea în ITC a cuploarelor. [Vasile Baltac]