În anul 1968 a fost creat Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC).
Deși decretul de înființare a fost emis in 1967, institutul a fost creat efectiv în 1968, iar noul sediul a fost gata câțiva ani mai târziu.
Numele inițial a fost Institutului de Cercetare și Proiectare pentru Tehnica de Calcul (ICPUEC), și a suferit numeroase modificări în timp.
Proiectarea dotărilor ICPUEC a avut un volum mare de incertitudini care au fost corectate în anii de existență. Au fost însă două informații inițiale importante.
Una din ele a fost existența în institut a unui centru de calcul care, datorită greutății mari (1.500Kg/m.p. sarcină pe planșeu) a fost amplasat la primul etaj. Proiectarea sălii calculatorului s-a făcut utilizând documentația de instalare a lui IRIS-50. Documentația licenței CII a venit în multe tranșe și s-a modificat continuu toată viața produsului.
A doua informație inițială importantă a fost amplasamentul. ... Ideea concentrării în apropierea unei fabrici de automatizări a institutelor de cercetare cu profil de electronică și calculatoare părea corectă, dar în cazul ICPUEC (ITC) s-a dovedit o greșeală cu consecințe imediate. ElectroUzinProiect (EUP) a trecut la realizarea studiului geologic al terenului, studiu care preceda obligatoriu orice proiect de construcție. Rezultatul a fost catastrofal; terenul bun de construcție era undeva la peste 10 metri adâncime, într-o zonă cu numeroase izvoare subterane și infiltrații de la lacul Floreasca. ... Dacă institutul nu era construit pe piloni care să ajungă la teren construibil ci se pornea construcția cu mai multe subsoluri permanent ventilate, atunci suprafața acestor subsoluri „considerate” utile, aducea în limite mai acceptabile indicatorul lei/metru pătrat. [Constantin Pașcanu]
Viitorul ITC a fost privat de circa 2.000 m.p. utili, dar a putut fi aprobat și s-a deschis finanțarea lui.
Construcția și-a găsit în timp funcționalitatea, dar bogăția institutului au fost oamenii.
Institutul a fost format inițial prin comasarea echipelor de cercetare de pionierat în domeniul calculatoarelor. În sediul de la București au venit ”veterani” de la IFA, echipele conduse de Victor Toma și Armand Segal. Se pare că legitimația nr. 1 a revenit lui Ion Căruțașu transferat împreună cu Gabriel Martin (nr. 2), Maria Mocică, Werner Schatz, Petru Macarie. Victor Toma și Armand Segal erau încadrați deja șefi de secție, Victor Toma în urma demisiei din funcția de director științific.
De la IPA au fost transferate persoane atât din laboratoare de cercetare, cât și pentru un atelier de proiectare. Printre ei Francisc Momeo, care avea un doctorat obținut în URSS, Lucian Nica, Luci Popescu, Mihai Rigani și Ioan Ciontea ca șef la proiectare. De la centrul de cercetare în calculatoare al MApN a venit o echipă numeroasă condusă de Emil Tudor.
În afară de Filiala Timișoara, institutul mai avea o filială puternică la Cluj- Napoca, oraș care încă se mai numea simplu Cluj. Personalul fusese transferat de la Institutul de calcul al Academiei care realizaseră calculatoarele DACICC-1 și DACICC-200. Îi cunoșteam bine din activități anterioare pe Emil Muntean, care avea un doctorat obținut în URSS, Gheorghe Farkas, Mircea Bocu, Teodor Rus, Liviu Negrescu, Ștefan Nițchi.
Pe de altă parte institutul angaja deja un mare număr de absolvenți din promoțiile 1967 și 1968 de ingineri calculatoriști de la Politehnica din Timișoara, dar și ingineri electroniști, de automatizări, matematicieni, etc. Printre ei foști studenți de la Timișoara Dan Bedros, Horia Gligor, Petre Cergan, Ion Șintie.
De la Filiala Timișoara am obținut transferul la București odată cu mine și pentru Victor Megheșan și Sergiu Budu. Lui Corneliu Mașek îi cerusem transferul de la IRE Deva la Filiala Timișoara. Am actualizat transferul pentru ITC București și a venit și el la București. Trei viitoare personalități al ITC și nu numai.
Victor Megheșan a fost unul dintre cei care au făurit istorie în IT în România. Participant activ la demararea fabricației industriale de calculatoare din generația a treia, și-a desăvârșit personalitatea ca manager al ITC. O carte ”Victor Megheșan, un om, un profesionist, un manager” apărută după decesul lui prematur arată cât de mult a fost apreciat de colaboratori.
Sergiu Budu a inovat permanent. Campion național de karting a deschis o linie de cercetare de echipamente de calcul de bord pentru auto, a trecut și prin service, după 1989 a fost unul din ”oamenii de la Minolta”. A plecat dintre noi mult prea devreme.
Corneliu Mașek a fost un profesionist și manager de excepție . De numele lui sunt legate primele sisteme/subsisteme de operare românești SESAM, HELIOS și mai, presus de acestea, modestia sa proverbială. A fost unul dintre pilonii de bază ai ITC. A plecat și el dintre noi mult prea devreme.
Primul director al institutului colonelul ing. Florin Munteanu era un om integru, decis să-și ducă la capăt misiunea. [Vasile Baltac]
În București, în primii ani, institutul a funcționat în clădirea de la FEA (etajul 4). Construcția noii clădiri din Calea Floreasca a durat mai mult decât s-a estimat inițial, fiind gata prin 1972-1973.
Prima sarcină majoră a institutului a fost asimilarea în fabricație a calculatorului IRIS-50, a cărui licență era deja achiziționată din 1968 prin întreprinderea de comerț exterior ELECTRONUM.
Încă din 1970 se decide crearea unei familii de calculatoare FELIX cu modele mai mici și mai mari decât C-256 (C-32 și C-512/1024), un exemplu pentru multe alte institute care se rezumau la prelucrarea licențelor. La propunerea institutului se creează o secție de microproducție de memorii cu ferite care produce modulul de memorie FELIX neinclus în licență.
Pentru sistemul de operare SIRIS luat prin licență, institutul a dezvoltat SESAM, un subsistem care permitea accesul multiplu de la zeci de terminale; a fost un produs de succes folosit în țară și exportat.
Ulterior a dezvoltat sistemul de operare HELIOS, o versiune românească, originală, pornind de la sistemul de operare SIRIS 3 cumpărat din Franţa. A fost livrat cu calculatoarele FELIX 5000.
Prin 1975 au început discuțiile în CAER (SUMEC) pentru o serie de minicalculatoare. În urma discuțiilor s-a adoptat compatibilitatea DEC PDP 11.
Pentru a dezvolta aceste structuri pentru minicalculatoare şi pentru a beneficia de pachetele software de test, inclusiv sisteme de operare, s-a mers pe ideea de compatibilitate cu seria PDP-11 a firmei Digital. A fost adoptată strategia de a urma leaderul, iar firma americană Digital era acest leader. Iar pentru a urma leaderul trebuia să-l avem în „curte” prin produsele sale. Așa se face că am avut în 1976 responsabilitatea, împreună cu firma de comerț exterior „ELECTRONUM”, de a negocia și achiziționa două sisteme de calcul minicalculator din seria PDP: 11/10 şi 11/34.
Până la urmă, minicalculatoarele au ajuns în ITC, cu o documentație bogată, peste ce se obținea la o livrare obișnuită şi s-a deschis posibilitatea analizei hardware și software a structurilor PDP. [Ioan Tutoveanu]
În 1977 a fost finalizat proiectul pentru Independent I-100 și a început producția la FCE.
Sistemele de operare pentru I-100, I-102, I-106 au fost dezvoltate în institut de două colective conduse de Aurel Becea (AMS) și Nicolae Manea (MINOS).
În perioada 1982-1985 a fost proiectat și omologat calculatorul FELIX C-8010, dar până la urmă nu a mai fost introdus în producție.
La 1 iulie 1991, Mihai Rigani și Lucia Popescu au creat o societate comercială numită „Software ITC S.A.”, un fel de jumătate din vechiul institut ITC, cuprinzând activitatea de proiectare de software, societate cu capital majoritar de stat, dar și cu acțiuni pe care le puteau cumpăra angajații. Directoare plină a devenit Lucia Popescu, adjunct Mihai Rigani. [Berechet Luminița]
Activitatea cu specific hardware a fost reorganizată și personalul a fost preluat de nou creata societate „ITC Hardware”.