În anul 1968, prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri (denumirea Guvernului României înainte de 1989), sub denumirea iniţială de „FEMI – Fabrica de Aparate Electronice de Măsură şi Industriale” - prin care se preciza obiectul de activitate şi structura întreprinderii.
Iniţial, activitatea FEMI s-a desfăşurat în cadrul Uz. Electronica, la sediul din str. Venerei, sector 2, Bucureşti. În trimestrul al III-lea al anului 1970 s-au pus în funcţiune primele capacităţi de producţie construite special pentru FEMI pe platforma industrială Pipera, Bucureşti. În clădirea nou construită s-au mutat, treptat, toate activităţile desfăşurate până atunci în str. Venerei, împreună cu dotările aferente şi personal tehnic transferat atât de la Electronica cât şi de la Electromagnetica. Ulterior, în anul 1973, a fost finalizat şi dat în exploatare pavilionul tehnico- administrativ (“pavilionul TESA”). Tot atunci s-a produs şi modificarea denumirii - din FEMI în IEMI (din „Fabrica” în „Întreprindere”).
IEMI a făcut parte dintr-un concept de dezvoltare coerent şi consecvent, care prevedea producerea în România – pe lângă electronica de larg consum - a electronicii profesionale pentru deservirea celorlalte sectoare ale economiei naţionale, precum şi a radiocomunicaţiilor şi electronicii destinate armatei. În acest sens, profilul de fabricaţie, cuprindea cca 30% aparatură electronică de măsură, 70% aparatură „specială”, specifică MI şi MFA (MApN).
Nomenclatorul Aparaturii electronice de măsură produse de IEMI, în cele aproape 4 decenii de funcţionare, a cuprins:
- Aparate pentru măsurarea mărimilor electrice,
- Aparate pentru măsurarea mărimilor neelectrice,
- Aparate de electronică medicală,
- Aparate de electronică industrială.
Se produceau, în principal, aparate de clasă medie, destinate dotării laboratoarelor uzinale, învăţământului mediu şi universitar, proceselor de producţie uzuale şi medicinii de triere.
O grupă nouă şi mare au format-o Produsele de radiocomunicaţii – Radiotelefoane portabile, mobile şi fixe (sub licenţă suedeză, SRA - Swenska Radio Aktiebolaget) – cu cele mai diverse utilizări, pentru legături prin radio pe marile şantiere de construcţii, în agricultură, silvicultură, transporturi, miliţie ş.a. În afară de producţia de aparatură pentru utilizări civile, cât şi de cea de Radiotelefoane, la IEMI s-au asimilat o gamă extrem de largă de Produse “speciale” (militare), realizate fie pe bază de licenţă, fie pe baza cercetărilor şi proiectelor constructive realizate de Institutul de Cercetări Electronice sau de către Institutul Tehnic de Cercetare şi Proiectare al Armatei – ITCPA, proiecte care s-au tehnologizat şi pus în fabricaţie la IEMI:
A. Pentru trupele terestre:
- Radiotelefon la purtător (portabil);
- Staţii de radio fixe pentru centre de comandă;
- Staţii de radio mobile – montate pe autovehicule T.V.
B. Pentru trupele blindate:
- Staţii de radio (UGAR–2) după licenţă iugoslavă - preluată din SUA şi montată pe tancuri şi TAB-uri.
C. Pentru trupele navale:
- Staţii de radio fixe (bandă laterală unică), adaptate funcţionării în mediu marin;
- Dispozitive electronice de avertizare, montate pe geamanduri.
D. Pentru trupele chimice:
- Dispozitive de avertizare şi marcare a zonelor infectate chimic şi/sau radioactiv şi montate pe autospeciale IMS.
E. Pentru trupele de geniu – dispozitive de declanşare a exploziilor la distanţă pentru degajări în câmpurile de mine, sau distrugerea obiectivelor inamicului (poduri, clădiri, etc).
F. Pentru trupele ALA, dispozitive electronice de marcare a spaţiilor infectate radioactiv;
G. Pentru toate tipurile de arme:
- Dispozitive de ochire pe timp de noapte (colaborare cu IOR).
Până în anul 1989, dezvoltarea şi diversificarea producţiei industriale au fost orientate spre satisfacerea într-o proporţie cât mai mare a necesităţilor economiei naţionale, a obligaţiilor asumate pe linie de colaborare CAER (unde se exportau cu precădere telefoane mobile după scoterea acestora de sub licenţă), a realizării programelor speciale, dar şi spre export est şi vest (în măsura în care produsele fabricii deveneau cunoscute şi competitive pe aceste pieţe).
Corespunzător acestui nomenclator ambiţios de produse, a existat o perioadă de dezvoltare intensivă, atât în ceea ce priveşte personalul, cât şi dotarea cu utilaje şi aparatură de măsură şi control – în majoritate provenind de la cele mai renumite firme din vest - pentru necesităţile atât de diverse ale producţiei. Investiţiile, prevăzute în planurile anuale, includeau substanţiale importuri, care au asigurat această dotare.
În 1991 IEMI a fost privatizată păstrându-şi numele şi obiectul de activitate, dar au început să apară probleme legate de interesul unor companii imobiliare de a prelua terenul. Cifra de afaceri a scăzut anual, ajungând în anul 2000 la 2.699.318 lei, un Profit de 27.468 lei şi un Număr de salariaţi de 812. Apoi a intrat într-o privatizare forţată de acţionarul majoritar – care de la început a vizat terenul nicidecum producţia. S-a ajuns la o Cifră de afaceri de 3.180.633, cu Profit de 0 lei şi 170 salariaţi. În 2006 a început procesul de lichidare, în 2008 s-a declarat falimentul. Ulterior întreaga suprafaţă construită a fost demolată şi în locul ei este acum un bloc de birouri – din sticlă şi metal. Odată cu IEMI a dispărut producţia de aparatură de electronică industrială din România.
Referințe
- INDIE ICPE-CA: Revista de istorie a electrotehnicii românești, Vol. 5, Nr. 1-2 (arhivat local)
În INDIE ICPE-CA, Revista de istorie a electrotehnicii românești, Vol. 5, Nr. 1-2, la pagina 91, apare următoarea notă:
IEMI este prezentată în vol II al seriei Electronica românească O istorie trăită, ed AGIR 2013, cap III pag 292 - 407