În anul 1967, Nicoară (Lix) Paulian pune bazele a ceea ce avea să devină firma Lixco, prima inițiativă privată care (între altele) a comercializat un microcalculator în România.
De ce „Lixco”?
Cum era obiceiul între copii în școala primară să nu folosească numele reale, ci porecle (de regulă mai scurte și mai ușor de pronunțat), Nicoară a fost și el poreclit „Lică” (de la Paulian care apoi a migrat în Paulică).
Tot în școala primară, la un moment dat a aparut „moda” cu avioanele de hârtie, și apoi concursurile de avioane (care zboară mai departe, care zboară mai sus, etc.). Pentru ca să nu existe îndoieli, Lică și-a marcat avioanele cu textul Lic's Co., adică în engleză „Compania lui Lică”. Cu vremea, Lic's s-a transformat in Lix, nume pe care Nicoară l-a adoptat imediat. Toate astea se întîmplau prin clasa a V-a, deci prin 1965.
Lix a fost pasionat de mic copil de tehnică. Așa se face că drumul către Lixco a trecut printr-o etapă intermediară: pe la 12 ani, folosind componente dezafectate de la diverse aparate optice pe care le-a dezmembrat, Lix și-a construit un periscop, o lunetă și chiar și un aparat simplu de fotografiat (cu film 6X9). Toate acestea au fost marcate cu inițialele G.O.L., de la General Optics Lix.
Primele produse Lixco
Prima mențiune a numelui Lixco Electronics, a apărut pe un receptor cu „galenă” (ulterior înlocuită cu o diodă) realizat de Lix în 1967. Evident că la 14 ani, nu era clar unde se va ajunge: ceea ce inițial a fost o joacă va devenit cu timpul o firmă în toată regula.
Au urmat diverse construcții (unicate) ce au purtat numele Lixco Electronics, de la amplificatoare de audio și boxe, aparate de măsură, până la receptoare și emițătoare.
Din 1970 a început colaborarea cu Dan Voiculescu (YO3JX) și ceva mai târziu cu Ștefan Bordeanu (YO3DP). Tot ce s-a construit în perioada respectivă a fost destinat „consumului” intern, respectiv pentru Lix, Dan și Ștefan.
Transceiverul A412, primul succes comercial
Primul produs destinat publicului larg, care a fost și un succes comercial major a fost transceiverul A412, destinat radioamatorilor și lansat sub formă de kit în anul 1978. În ceastă perioadă, echipei Lixco i s-a alăturat și Romeo Burada (YO9CFR), care a fost și unul dintre primii clienți al unui A412.
A412 a fost comercializat și suportat de Lixco pâna în anul 1982, când a fost trecut în domeniul public. După această dată, Lixco a pus la dispoziția publicului toată documentația precum și filmele plăcilor pentru a putea fi copiate și multiplicate de oricine dorea. Se estimează că au fost produse peste 1000 de transceivere A412 (aproximativ 600 de kit-uri au fost produse și vândute numai de câtre Lixco).
În anii '80 Lixco funcționa deja ca o firmă privată, dar subterană, ca urmare a sistemului economic și juridic socialist. În această perioadă, echipei Lixco i s-au alăturat Ion Rusovici (YO3JF) și doi softiști, Gelu Chița și Liviu Ionescu.
Lixco devine „digital”
Din 1980, Lixco se concentrează din ce în ce mai mult pe tehnica digitală, realizând o serie de produse cu caracter mai mult sau mai puțin comercial (multe au fost unicate, sau fabricate doar în câteva exemplare), cum ar fi:
- Manipulator electronic Morse cu memorie (s-au produs în jur de 10 exemplare)
- Display electronic/terminal pentru RTTY
- Convertor SSTV
- „VersaBox”, un sistem de stocare de date cu RAM și UV-EPROM
- Convertor video NTSC - PAL
În 1981 a fost realizat microcalculatorul L/B 880, bazat pe un rack cu un backplane și câteva plăci ce conțineau componentele electronice: CPU 8080, memorie RAM, memorie UV-EPROM, interfețe seriale și paralele, interrupt controller și timer. L/B 880 a fost vehicolul de test pentru următorul proiect, calculatorul L/B 881 și a servit ca bază de dezvoltare a softului inițial pentru acesta. L/B 880 a fost un unicat, plăcile electronice fiind realizate manual.
În 1983 a fost dezvoltat microcalculatorul L/B 881, care a fost comercializat (tot sub formă de kit) încep ând cu anul 1984. Și acest produs s-a bucurat de un succes relativ mare printre radioamatori, deși era o soluție proprietară, softul pentru el fiind livrat exclusiv de către Lixco (nu existau producători third-party). Varianta de bază avea o interfață de casetă de pe care se puteau încărca/salva programele și datele.
În anul 1985 microcalculatorul L/B 881 a fost extins cu o interfață de floppy disk de 8" și actualizat cu softul necesar pentru a rula CP/M-80 de la Digital Research. Posibilitatea de a rula software standard a trezit interesul industriei și ca urmare a fost introdus în producție la ITCI-CCAB sub numele de CE 119.
Lix și computerul L/B 881, varianta CP/M (ianuarie 1986)
În 1987 Lixco lansează L 883 „Turbo” un single-board computer bazat pe Zilog Z80 cu clock-ul până la 8 MHz (cu Z80B). Sistemul avea 128 KBytes de RAM și includea un display grafic cu paletă de 4 culori simultane din 256 (cu un look-up table programabil) și ieșire VGA. De asemeni, avea un controlor floppy disk bazat pe Intel 8272 ce suporta floppy disk-uri single și double-density. Și L 883 a fost fabricat în serie la ITCI-CCAB.
Periodic, cam de două ori pe an, Lixco trimitea tuturor clienților o publicație gratuită denumită Lixco News prin care erau anunțate noile produse ale firmei. Ultimul „Lixco News” a fost publicat în octombrie 1989.
Ultimul proiect
Cu experiența dobândită în circuite digitale, în decursul anului 1989, Lixco a dezvoltat un PLL bazat pe un DDS (Direct Digital Synthesis) care să înlocuiască VFO-ul din transceiverul A412. Sistemul era revoluționar pentru vremea respectivă, chiar la nivel internațional. Era bazat pe un microprocesor Z80 iar interfața către utilizator era compusă dintr-o tastatură tip telefon cu 12 taste, un display LED cu 7 segmente (6 digiți) și un encoder incremental optic pentru butonul de tuning (fabricat în regie proprie).
Prototipul a fost montat în transceiverul A412 care aparținea lui Ștefan Bordeanu. El a fost prezentat oficial în vara anului 1989 la simpozionul radioamatorilor din Piatra Neamț, unde a trezit un interes deosebit.
Deși proiectul era extrem de promițător din punct de vedere comercial, nu a mai ajuns să fie produs în serie. În timp ce se lucra la revizia B a plăcii de bază, a venit decembrie 1989 cu toate schimbările politice și sociale care au urmat.
Epilog
Dupa schimbarea de sistem din România, era clar că și în economie vor fi schimbări majore. Între altele, pătrunderea tehnologiei vestice a însemnat în multe cazuri „sugrumarea” întreprinderilor locale, în particular a celor de stat, care erau total necompetitive.
Membrii firmei Lixco erau hotărâți sa meargă mai departe, de data asta însă intr-un cadru oficial. Dar în aprilie 1990, un fost coleg de școală a lui Lix, Dan Simionescu, emigrat din țară cu ceva ani mai devreme, a organizat pentru membrii Lixco o vizită în Austria. Dan era co-proprietar al unei firme de Hi-Tech din Salzburg, așa că cei cinci au lucrat timp de o lună acolo pe bază de voluntariat.
Aici s-a conturat ideea ca la firma care se va înființa în Romania să participe și Dan ca investor. În iunie 1990 firma Lixco SRL a fost oficial înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Conform înțelegerii cu Dan, o parte din membrii Lixco urmau sa lucreze în Austria pe o perioadă de un an, pentru a se instrui la nivelul tehnicii din vest. Între timp, firma din România urma să se organizeze, dar cu personal și buget redus la minim.
În august 1992 un grup de investori (între care Dan și Lix) au fondat în Viena firma Adcon Computer GmbH, care la scurt timp a preluat firma Lixco SRL și a redenumit-o Adcon Telemetry SRL. În 1994 și firma Adcon Computer GmbH a fost redenumită Adcon Telemetry GmbH.
Noua firmă din România nu mai era însă focusată pe produsele și clientela Lixco dinainte de 1990, ci dezvolta, așa cum rezultă și din denumire, sisteme de telemetrie. În afară de Lix și de Ștefan, în Adcon nu mai rămăsese nimeni din vechea echipă Lixco.
În august 1999 Adcon Telemetry GmbH este redenumită Adcon Telemetry AG și este listată printr-un IPO la bursa din Frankfurt.
În septembrie 2003 Adcon Telemetry AG anunță insolvență; Adcon Telemetry SRL nu rezistă fără suportul din Austria și se destramă în trei firme diferite. Una dintre ele, Adcon Telemetry Group SRL (ATG) a preluat o parte din asset-urile firmei Acon Telemetry SRL. La ATG s-au regăsit Lix Paulian, Ștefan Bordeanu și Liviu Ionescu.
În 2005, ATG a fost preluată de către firma austriacă Metrilog Data Services GmbH și redenumită Metrilog Systems SRL. În această formă, firma va funcționa până în anul 2011 când își înceteaza activitatea și este desființată.
