Skip to main content

Este înființată „Întreprinderea de Piese Radio şi Semiconductoare” (IPRS Băneasa)

· 4 minute
Nona Millea

În anul 1962, prin H.C.M. 438/1962, este înființată Întreprinderea de Piese Radio şi Semiconductoare (IPRS Băneasa).

Obiectul de activitate era „fabricarea de componente electronice pasive şi semiconductoare”. A fost o întreprindere de stat de importanţă republicană aparţinând MICM, devenit ulterior MIMUEE, fiind subordonată Centralei Industriale pentru Electronică şi Tehnică de Calcul - CIETC.

Întrucât livrarea utilajelor şi a documentaţiei devansa programul de investiţii a viitoarei întreprinderi, în scopul instruirii eşalonate a personalului, primele ateliere de producţie au fost organizate în incinta uzinei „mamă” Electronica din str. Baicului 82, la etajul II al corpului 20, pe o suprafaţă de cca 4.000 mp. Aici s-au fabricat pentru prima dată în ţară tranzistoare de joasă şi medie frecvenţă, diode, condensatoare cu stiroflex şi condensatoare electrolitice miniatură.

Locaţia finală a IPRS a fost în Băneasa, pe noua platformă industrială care ocupa un teren de 15,5 ha. Pe acest teren s-au construit 6 hale de producţie care au fost gândite constructiv, funcţional şi organizatoric astfel că la un moment dat fiecare din ele să poată deveni o fabrică independentă, toate având comun utilităţile, respectiv asigurarea cu fluide tehnologice.

Aici s-au mutat toate activităţile desfăşurate în str. Baicului nr. 82, împreună cu dotările aferente – liniile de tranzistoare cu germaniu şi de rezistenţe, licenţă Thomson CSF - şi personalul tehnic transferat de la Uz. Electronica. Prin dispoziţia MICM nr. 392 163 din 14.11.1963 se transferă şi de la ICPE la IPRS Băneasa secţia de semiconductoare.

De la început, dezvoltarea componentelor electronice – atât pasive, dar mai ales a celor active – s-a făcut realizând linii de producţie pe bază de licenţe sau know how de la firme de renume din vest. Cel mai mare efort de investiţii vest din industria electronică s-a făcut în domeniul componentelor pentru a asigura realizarea de aparatură cât mai diversă, complexă şi competitivă, pentru acea dată, necesară dezvoltării ramurilor economiei naţionale. Acest import de licenţe a fost dublat de un imens efort propriu de creaţie realizat de colective cu o pregătire temeinică atât în ţară, cât şi la firmele furnizoare, care au permis realizarea de componente competitive atât pentru intern, cât şi ieşirea la export pe piaţa liberă.

Producţia de componente s-a dezvoltat, atât cantitativ, cât şi calitativ, ajungând la un spectru de tehnologii care, pentru o singură unitate, este unic în lume. Iniţial producţia de componente asigura necesarul Uz. Electronica – pentru producţia de radiorecetoare şi televizoare, dar din anii 1975 destinaţia s-a schimbat ajungând ca aplicaţiile industriale să consume peste 65% din producţie, aplicaţiile speciale 19% şi bunurile de larg consum 15%. În timp IPRS Băneasa s-a dezvolat asigurând peste 85% din necesarul de componente electronice pentru producţie de electronică internă. În anii ‘980 au apărut cereri extrem de pretenţioase, de componente pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă şi pentru Metrou, ceea ce a impus adoptarea unor măsuri speciale în special pe linia asigurării claselor de calitate diferenţiate.

Producţia IPRS a fost organizată, în locaţia din Băneasa, în felul următor:

  • 1962 - Secţia 2700 – Componente pasive;
  • 1962 - Secţia 2200 – Dispozitive cu Germaniu de mică putere şi joasă frecvenţă;
  • 1969 - Secţia 2300 – Diode şi tiristoare cu Si;
  • 1970 - Secţie 2400 – Circuite integrate;
  • 1974 - Secţia 2500 – Tranzistoare şi diode cu Si de mică putere.

Pe măsura dezvoltării producţiei a fost pusă în funcţiune şi secţia care asigura utilităţile întreprinderii.

IPRS a fost creată pentru a furniza componentele necesare dezvoltării industriei de echipamente profesionale, de automatizări şi tehnică de calcul, în primul rând pentru dezvoltarea ramurilor industriale ale ţării. Ieşirea la export a fost permanent condiţionată de asigurarea în cea mai mare măsură a necesităţilor interne. Însă calitatea garantată a produselor IPRS a creat condiţiile necesare vânzării acestor componente şi pe piaţa externă. Astfel, s-a exportat, fără confruntări cu probleme de calitate sau reclamaţii, cca 30% din producţia valorică, 25% din producţia fizică, adică zeci de milioane de componente. Reprezentative în exportul secţiei 2200 au fost diodele 1N148, BA 244, tranzistoarele 2N2369 A, BF 173, BB 126, BC 171-174, 2N2222, 2N2222A, BF 458 şi jucăriile electronice. Secţia 2300 realiza un export semnificativ de punţi auto de 40 A şi 60 A. Secţia 2400 exporta Circuite integrate pe relaţia DC.

În 1990 IPRS avea 9000 salariaţi, a fost privatizată în 1999 şi falimentată după 2000.

Referințe​