În anul 1962, compania AT&T începe să folosească sistemul Transmission System 1 (T1), care permite transmiterea a 24 convorbiri telefonice simultane pe două perechi de fire de cupru.
T-carrier este o specificație hardware pentru transportul mai multor canale de telecomunicații multiplexate cu diviziune în timp (TDM).
A fost dezvoltat de AT&T la Bell Laboratories ca. 1957 și folosit pentru prima dată în 1962 pentru transmisia pe distanțe lungi a convorbirilor vocale digitale cu modulație PCM.
Sistemul a făcut posibile și primele linii de transmisiuni digitale, de 1.544 Mbit/s.
Versiuni ulterioare ale protocolului au suportat 48, 96 convorbiri simultane (3.152 Mbit/s și 6.312 Mbit/s).
Versiunea DS3 folosea cabluri coaxiale, și permitea 44.736 Mbit/s.
Versiunile DS4 și DS5 foloseau fibre optice, cu 274.176 Mbit/s și 400.352 Mbit/s.