Continuând un proiect început în 1958, în aprilie 1960, John McCarty publică în Communications of the ACM articolul „Recursive Functions of Symbolic Expressions and Their Computation by Machine, Part I”, pe baza căruia se va dezvolta familia de limbaje de programare Lisp.
Numele Lisp derivă din „List Processor”. Listele sunt structurile majore de date ale limbajului Lisp, iar codul sursă Lisp este format din liste. Astfel, programele Lisp pot manipula codul sursă ca structură de date, dând naștere sistemelor macro care permit programatorilor să creeze noi sintaxă sau noi limbaje specifice domeniului încorporate în Lisp.
Primul interpretor Lisp a fost implementat de Steve Russell pe un
calculator IBM 704 folosind cartele perforate. Russell citise
lucrarea lui McCarthy și și-a dat seama (spre surprinderea lui McCarthy)
că funcția eval poate fi implementată în codul mașinii.
Primul compilator Lisp complet, scris în Lisp, a fost implementat în 1962 de către Tim Hart și Mike Levin la MIT și putea fi executat direct de un interpretor Lisp existent, care interpreta codul compilatorului, producând la ieșire codului mașină care putea fi apoi executat.
În anii 1980 și 1990 s-a depus un mare efort pentru unificarea diferitelor dialecte Lisp.
În 1994, ANSI a publicat standardul Common Lisp, „ANSI X3.226-1994 Information Technology Programming Language Common Lisp”