În data de 5 iunie 1943, este semnat contractul pentru ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Computer). Construcția a început în iulie, la Moore School of Electrical Engineering - University of Pensilvania, fiind finalizat în 10 decembrie 1945.
Până la sfârșitul funcționării sale în 1956, ENIAC folosea 18.000 de tuburi cu vid, 7.200 de diode cu cristal, 1.500 de relee, 70.000 de rezistențe, 10.000 de condensatoare și aproximativ 5.000.000 de lipituri.
Ciclul de bază al mașinii a fost de 200 de microsecunde (20 de cicluri ale ceasului de 100 kHz), sau 5.000 de cicluri pe secundă pentru operațiuni pe numerele de 10 cifre. Într-unul dintre aceste cicluri, ENIAC putea scrie un număr într-un registru, putea citi un număr dintr-un registru sau aduna/scădea două numere.
A fost primul calculator digital programabil, electronic, de uz general, Turing-complet și capabil să rezolve „o clasă mare de probleme numerice” prin reprogramare.
Inițial a fost folosit pentru a calcula tabelele de tragere pentru artilerie, după care a fost folosit în cadrul unui studiu de fezabilitate pentru arme termonucleare.