Skip to main content

La Iowa State College, Atanasoff și Berry încep lucrul la „ABC”, primul calculator digital

· 2 minute

În anul 1939, John Vincent Atanasoff și Clifford Edward Berry încep lucrul la primul calculator electronic digital, cu tuburi electronice, cunoscut sub numele de ABC (Atanasoff–Berry computer).

Prioritatea calcultorului ABC este dezbătută printre istoricii tehnologiei informatice, deoarece nu era nici programabil, nici Turing-complet, deoarece putea rezolva numai un set de ecuații algebrice.

O premieră clară a fost viteza de calcul, fiind primul care a folosit tuburi cu vid pentru a face calculele aritmetice.

Conform relatării lui Atanasoff, câteva principii cheie ale calculatorului Atanasoff-Berry s-au conturat după discuții care au avut loc într-o lungă călătorie pe timp de noapte până la Rock Island, Illinois, în timpul iernii 1937-1938.

Designul mecanic și logic a fost elaborat de Atanasoff în anul următor.

O cerere de grant pentru construirea unui prototip a fost depusă în martie 1939 la departamentul de agronomie al Universității din Iowa.

Fondurile inițiale au fost disponibile în septembrie, iar prototipul cu 11 tuburi a fost demonstrat pentru prima dată în octombrie 1939. O demonstrație din decembrie a condus la finanțarea construcției întregii mașinii.

ABC-ul a fost construit de Atanasoff și Berry în subsolul clădirii de fizică de la Iowa State College în perioada 1939-1942.

Sistemul cântărea mai mult de 320 kg, conținea aproximativ 1,5 km de sârmă, 280 de tuburi de vid cu dublă triodă, 31 de tiratroni și avea aproximativ dimensiunea unui birou.

Memoria calculatorului Atanasoff-Berry era un sistem numit memorie de condensator regenerativ, care consta dintr-o pereche de tamburi, fiecare conținând 1600 de condensatori care se roteau pe un arbore comun o dată pe secundă. Condensatorii de pe fiecare tambur au fost organizați în 32 de „benzi” a câte 50 (30 de benzi active și două de rezervă în cazul defectării unui condensator), oferind mașinii o viteză de 30 de adunări/scăderi pe secundă. Datele erau reprezentate ca numere binare cu virgulă fixă ​​de 50 de biți. Elementele electronice ale unităților de memorie și aritmetice ar putea stoca și opera pe 60 de astfel de numere simultan (3000 de biți).

Referințe