În anul 1938, la Berlin, Konrad Zuse, ajutat de Helmut Schreyer, finalizează masina de calcul binară electromecanică Z1.
Utilizând invenția sa privind memoria mecanica, conceptual diferita de celelalte sisteme utilizate în epocă, mașina putea stoca 16 numere pe 24 bits. Inițial calculatorul s-a numit V-1.
Unitatea aritmetică și logica putea să lucreze în virgula mobilă, dispunând de o unitate specială care convertea numerele zecimale în numere binare în virgula mobila și invers.
Instructiunile puteau fi introduse nu numai prin cartele perforate (mod uzual în epocă), dar și printr-o pelicula fotografică de 35 mm perforată (o idee a lui Helmut Schreyer).
În 1939, Konrad Zuse termina Z2, un model îmbunătă țit, iar în 1941, Z3, care avea performanțe apropiate de ale calculatorului Mark-1 de la Harvard.