La 1 noiembrie 1928 este difuzată prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, aşa cum era denumit serviciul public de radiodifuziune în actul oficial de constituire din 22 decembrie 1926.
Atunci, românii au putut auzi pentru prima dată pe post cuvintele „Alo, Alo, aici Radio Bucureşti!”. Încă de la înfiinţare, radioul public s-a afirmat ca promotor şi susţinător al culturii şi civilizaţiei româneşti, vector important în formarea spiritului civic şi al coeziunii comunitare.
Prima emisiune a avut următorul program:
- între 17.00 - 19.00
- Cuvântarea de deschidere a stagiunii ținută de prof. Dragomir Hurmuzescu, președintele societății
- Versuri ocazionate făcute și recitate de Horia Furtună
- Muzică de dans
- Quintet radio
- Informații de presă
- Quintet radio - muzică românească
- Poezie populară română, conferință Horia Furtună
- Quintet radio - muzică românească
- între 21:00 - 24:00
- Solistă Băicoianu - canto
- Buletin meteorologic, știri sportive
- Quintet radio (Johan Strauss, din operele lui)
În Cuvântul de deschidere, preşedintele Consiliului de Administraţie, profesorul Dragomir Hurmuzescu, a subliniat rolul deosebit al radioului „pentru răspândirea culturii şi pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la o lume întreagă”.
Staţia de emisie folosită atunci a fost un emiţător mic care transmitea pe frecvenţa de 736 kHz, avea o putere de 150 W şi era instalat în sediul din str. Berthelot. Mai târziu, în iulie 1930, va fi înlocuit cu un emiţător de la compania Marconi Wireless Telegraph plasat la Băneasa şi care avea 12 kW. A fost recepţionat de ascultătorii din toată Europa. Din motive de relief, acest emiţător nu putea fi recepţionat bine în Transilvania, Banat, Basarabia şi Bucovina unde propaganda antiromânescă a posturilor maghiare şi sovietice era deosebit de susţinută. Din nevoia acoperirii întregului teritoriu s-a ajuns la amplasamentul Bod unde solul avea o conductivitate deosebit de favorabilă, însă era cam moale (mlăştinos). Cu multe dificultăţi s-au ridicat 2 piloni de 226 m, între care s-a întins antena de emisie. Proiectantul staţiei experimentale de la Bod pe unde lungi, a fost ing. Gh. Cartianu-Popescu - stagiar. A urmat montarea unui emiţător de 150 kW chiar în prezenţa lui Marconi. Emiţătorul era unul foarte puternic, depăşit în zonă doar de emiţătoarele din URSS. A funcţionat până în 1965. Mult timp el a fost etalonul de frecvenţă al României – 155 kHz.
De-a lungul timpului, denumirea instituţiei a înregistrat numeroase modificări datorate evoluţiei radioului public, dar şi regimurilor politice care au condus ţara.
Referințe
- Revista Universul din 2 Noiembrie 1928
- ro.wikipedia.org - Societatea Română de Radiodifuziune
- srr.ro - Istoric SRR