În anul 1906, inginerul Augustin Maior, angajat la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta, a demonstrat un dispozitiv care putea să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5 convorbiri fără ca semnalele să interfereze.
Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și apoi, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicată în revista „The Electrician”.
Augustin Maior, ajuns în final prof. univ. la Cluj, este recunoscut ca pionierul telefoniei mondiale cu curenţi purtători. Alte contribuţii în domeniul telefoniei din România, în acei ani, a avut prof Ion Iancu Constantinescu, care a înfiinţat, în 1924, subsecţia de telegrafie şi telefonie şi primul laborator de electrocomunicaţii din IPB, care au pregătit primii ingineri specialisti.
Referințe
- rite.org.ro - Istoria Internetului
- INDIE ICPE-CA: Revista de istorie a electrotehnicii românești, Vol. 5, Nr. 1-2 (arhivat local)
- ro.wikipedia.org - Augustin Maior