În data de 14 februarie 1876, Alexander Graham Bell depune cererea de brevet pentru telefonul electric.
În aceeși zi, dar ceva mai târziu, Elisha Gray a depus o cerere pentru patent similar.
Brevetul cu numărul 174.465 i-a fost eliberat lui Bell la 7 martie 1876 de către Oficiul de Brevete din SUA. Brevetul lui Bell acoperea „metoda și aparatul pentru transmiterea telegrafică a sunetelor vocale sau de altă natură... prin producerea de ondulații electrice, similare ca formă cu vibrațiile aerului care însoțesc sunetul vocal sau alt sunet menționat”.
Pe 10 martie 1876, la trei zile după eliberarea brevetului său, Bell a reușit să-și pună telefonul să funcționeze, folosind un transmițător lichid similar cu designul lui Gray. Vibrația diafragmei a făcut ca un ac să vibreze în apă, variind rezistența electrică a circuitului. Când Bell a rostit fraza „Mr. Watson — Come here — I want to see you” în transmițătorul lichid, Watson, ascultând la capătul receptor într-o cameră alăturată, a auzit cuvintele clar.
În decurs de un an se instalează prima linie telefonică între Somerville şi Boston.
Este considerat anul de naştere al telefoniei, numit iniţial telegraful vorbitor.