La conferința „CNIV 2023 - 30 de ani de Internet în România”, care a avut loc pe 27 Octombrie 2023 la Universitatea Politehnica București, Nicolai Sandu a avut o prezentare intitulată 30 de ani de „punct RO”.
Permiteți să mă prezint: Sandu, Nicolai Sandu
Cu voia dumneavoastră, modest participant la Revoluție... Revoluția INTERNET.
1. Perioada «iepoca de aur» (1978-1989), navigator și hidrolog.
Am fost navigator pe mările și oceanele lumii, în calitate de ofițer responsabil cu navigația pe nave de pescuit oceanic. Păstrez amintiri de neuitat din voiajele cu navele Moldoveanu și Crișul Alb.
Căsătorindu-mă cu Marina, pot zice că am lăsat marina pentru Marina... am continuat ca inginer proiectant, studii hidrologice, perioadă în care m-am dedicat cu elan implementării de programe pentru calcule statistice pe celebrele TimS (Sinclair Spectrum) și cu emoție, îmi aduc aminte de limbajul BASIC.
2. Cei mai frumoși ani (1990-2020)
- 1990-1997 - Fundația Soroș unde am coordonat proiecte pentru învățământul preuniversitar: Computere pentru licee și ISP pentru școli.
- 1999-2013 - Cisco Networking Academy (NetAcad). Coordonare promovare program de cursuri în domeniul rețelelor de calculatoare în instituții de învățământ din Centrul și Estul Europei.
E important de precizat că succesul proiectului NetAcad s-a datorat în cea mai mare măsura profesorilor cu care am colaborat în «epoca Soroș». Ei au înțeles ca NetAcad aduce în laboratoare conținutul educațional de care laboratoarele de in- formatică din licee aveau mare nevoie. Un impact deosebit l-a avut colaborarea cu Universitatea Politehnica din București și Centrele RoEduNet din București, Cluj, Craiova, Iași, Târgu Mureș, Timișoara.
Subliniez aici contribuția doamnelor Madlen Șerban și Paloma Petrescu, care au susținut și promovat NetAcad în învățământul liceal vocațional și respectiv în rețeaua liceelor din Jud. Constanța.
- 2013-2019 - consultant Cisco Networking Academy.
- 2020 - prezent, discreta retragere, în rolul de tânăr pensionar, care se bucură de cei doi nepoței, Mara (7 ani) și Alex (3 ani). Pasiuni: energia solară, mașini electrice, tenis, snowboarding și cat de des se poate, taclale cu prietenii.
Trebuie să recunoaștem că s-a întâmplat să fim contemporani cu aceste vremuri extraordinare. Contemporani și participanți activ la ceea ce prin anii 2000 s-a numit Revoluția Internet. Jocul destinului a făcut să fim, fiecare cu rostul său, la timpul potrivit și locul potrivit.
Acestea fiind zise, am să încerc să amintesc despre oameni, locuri și fapte legate de spectaculoasa evoluție a fenomenului INTERNET în Romania (.RO).
Cum multe vor fi deja povestite, mă voi mărgini în a aminti întâmplări la care am fost și eu participant, mai ales in calitate de «facilitator». Adică, cu voie sau fără, am stabilit legături între oameni, cu uimitoare efecte in dezvoltarea proiectelor lor.
Pe la 1990 se pun bazele Fundației Soros in România.
Sediul pe Calea Victoriei la nr. 120 unde funcționa GDS (Grupul pentru Dialog Social).
Cam din acest punct începe povestea mea cu și despre Internet...
Două momente sunt relevante pentru tot ce am făcut în acea perioada:
Întâlnirea cu Adi Rotaru. Moment de la care s-au inițiat programe de pregătire pentru profesori și elevi de liceu. Tema? instalare și configurare, administrare servere OS LINUX!
La un moment dat primesc vizita unui profesor de informatică de la Colegiul Dimitrie Cantemir din București. El propune un proiect pentru un laborator de informatică. Îi explic că fundația nu finanțează donații de echipamente cu așa de mare buget. Nu se lasă, revine pe principiul «mă dai afară pe ușă, revin pe fereastră”. Într-un final mă convinge să fac o vizită la liceu. Merg împreună cu Alin Teodorescu. Ne prezintă liceul și clădirea în care plănuia să înființeze laboratorul de informatică. Planul era ca laboratorul să fie deschis și în afara orelor de program, când puteau veni și copii de la alte școli din cartier.
Ideea mi se părea atractivă, dar Alin are o întrebare pentru directorul școlii, regretatul profesor Crăciun: «Observ că aici e bibliotecă, ce faceți cu ea?» «O mutam într-o sală in clădirea principală». «Nu se supară doamna bibliotecară?» ”Nu!” ”De ce nu se supară?” «Pentru că e soția mea!». Proiectul și a fost aprobat și primul laborator de informatică finanțat de Fundația Soros și-a început activitatea.
La prima vizită a lui George Soros la București s-a organizat o scurtă vizită la liceu, fără să anunțăm pe nimeni, cu ideea de a surprinde viața cotidiană a laboratorului, nu o vizită de lucru tradițională de pe la noi... Vizita l-a impresionat pe George Soros, astfel că pentru anul următor au fost alocate fonduri pentru zece laboratoare în liceele care vor depune cele mai bune proiecte.
Profesorul cel insistent este Radu Jugureanu care are o mulțime de amintiri și povești cu elevi care s-au format în acel laborator.
Astfel a început sa se rostogolească bulgărele...
Unde oare s-a înființat următorul laborator?
Nici că se putea în altă parte decât la Focșani la Colegiul Unirea. Cine? Profesorul Emil Onea, neobositul profesor care a format o echipă entuziastă de profesori și studenți cu care a coordonat nenumărate proiecte la nivel preuniversitar. Sper ca și Radu Jugureanu și Emil Onea să povestească cele mai dragi amintiri din perioada aceea absolut excepțională. Anii 90, taberele de la Gălăciuc, cursurile de LINUX de la Grupul Școlar din Eforie Sud, unde gazdă primitoare ne era Prof. Florin Șerbu și multe întâmplări cu oameni minunați despre care sunt convins că vor povesti colegii și prietenii noștri.
Proiectul «Computere pentru licee», pornit, practic, cu și de Radu Jugureanu și Emil Onea nu putea avea succes deplin fără pasul următor: Acces la Internet gratuit pentru licee.
S-au instalat patru antene de satelit la sediile fundației din București, Cluj, Iași și Timișoara. Proiect coordonat împreună cu colegii mei Romeo Macaria, Daniel Buleu și Adi Ciupagea.
Așa a apărut DNT, practic un ISP dedicat în învățământului preuniversitar completat de alte inițiative:
- PACO, ISP la Palatul Copiilor din București unde au reapărut cozile tradiționale de dinainte de 90... de data asta se stătea la rând pentru conturi e-mail gratuite pentru elevi. Proiectul inițiat de Mihai Bătrâneanu.
O mențiune specială: proiectele pe care le-am coordonat în perioada fundației nu s-ar fi întâmplat fără susținerea necondiționată a celui mai bun șef pe care l-am avut în întrega mea cariera profesională: Sandra Pralong, directoare executivă.
Recunosc că nu am amintit de mulți alți colaboratori, deveniți mai apoi prieteni, convins fiind că vor fi menționați cu siguranță de alți participanți.
Doamnelor și domnilor profesori, fără efortul și pasiunea dumneavoastră în dezvoltarea proiectelor menționate mai sus, nu s-ar fi întâmplat nimic special, oricât m-aș fi străduit eu și organizațiile despre care am povestit aici.
Aș aminti aici și câteva întâmplări cu haz...
Profesorul Maxim de la Liceul de Informatică din Suceava care a recepționat donația de calculatoare pentru două licee și a uitat să împartă echipamentele cu liceul concurent.
Chemat la «judecată» de juriul fundației, a spus că poate să fie arestat dar el nu dă niciun computer pentru că sunt peste o mie de elevi în școală care au mare nevoie de laborator.
Ce e de făcut? Juriul a găsit soluția: Ce face Dl. Prof. Maxim cu computerele? Le ia acasă? Nu! Au copiii nevoie de laboratorul IT? Da, mare nevoie. Atunci e perfect: juriul va aproba un laborator suplimentar pentru liceul păgubit.
Pe la prima mineriadă, când biroul Fundației era în clădirea GDS de pe Calea Victoriei, dimineața, la prima oră mă îndreptam agale către birou. Apropiindu-mă de sediul GDS/Fundație văd un grup de «mineri» extrem de agitat pregătindu-se să intre în curtea imobilului... Cum nu păreau deloc pașnici, am făcut stânga- împrejur într-o alergare care ar fi fost eligibilă pentru record mondial la viteză... la acea vreme stăteam în apropiere, pe str. C.A. Rosetti. În apropierea casei mă vede un vecin, «ce faci vecine, de ce alergi?» ce să zic? «fac sport, alergarea de dimineața...». Mai apoi am aflat de ce grupul acela nu a distrus birourile? Pentru că singura persoană aflată acolo la acea ora matinală era o doamnă care pregătea ziua de lucru... din întâmplare soțul ei era... polițist și a reușit să ajungă la timp să tempereze «elanul» faimoșilor «mineri»...
Ar mai fi de povestit cum decurgeau procedurile de predare a laboratoarelor către unele școli care făcuseră cereri de finanțare prin profesorii de informatică, fără să anunțe conducerea liceului, convinși fiind ca proiectul nu va fi aprobat... mai multe ar povesti prietenul Romeo Macaria fost coordonator la Fundația Soros din Cluj. Am povestit la sărbătoarea 20 ani punct.Ro. Pe scurt: Soros, maghiar fiind, nu ne dă noua, liceu străvechi românesc, computere, le dă numai maghiarilor.... La liceu maghiar: nouă nu ne va da pentru că, uite, le dă românilor. Din această dilema ne scotea, cu talent și diplomație, colegul Romeo Macaria care vorbește fluent și maghiara...
LINUX în licee, e o temă pe care cu siguranță o va dezvolta Adi Rotarul, unul din fondatorii Grupului Utilizatorilor Români de UNIX (GURU). Aici vă povestesc istoria unei donații din SUA. La un moment dat, Cristian Gafton, din echipa DNT de la Iași pleacă să lucreze la Red Hat Linux în Carolina de Nord (Releigh). În 1995 merg în vizită la el la birou. Scopul: să evaluez posibilitatea unei donații... Înainte de întâlnirea cu un director executiv, Cristian îmi șoptește ca Red Hat are disponibile pentru donație vreo 2000 de distribuții LINUX pe suport CD... La întâlnire sunt întrebat cam de câte kituri RedHat linux ar fi nevoie în România. Zic: Vreo două mii! Cum? Dar câte universități aveți voi acolo? Păi noi le vom distribui în licee. Și povestesc despre tradiția informaticii în licee, despre programul Fundației Soros, despre colaborarea cu GURU... Bref: Red Hat ne trimite pe cheltuiala lor 1850 de distribuții Red Hat Linux. Toate ajung în școli cu sprijinul profesorilor, evident! Contabilitatea fundației îmi cerea să fac contract de donație și proces verbal de predare-primire pe baza aprobării juriului de specialitate, pentru fiecare kit LINUX! 1850 kituri! Evident ca am făcut un singur contract de donație către o singură organizație, UPIR, despre care are de povestit profesorul Emil Onea și profesorul Ovidiu Domșa.
UPIR? Ei, ar fi de povestit despre parteneriatul excepțional pus la cale de UPIR și Facultatea de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica din București.
Pe la anul 1999 la Colegiu Cantemir, prima grupă de elevi finalizează primul modul din cursul de rețele CCNA. Prima aplicație practică a fost cablarea structurată al laboratoarelor.
În plină vacanță de vara primesc un telefon din Singapore unde era o echipă care filma pentru un clip promo „Cisco Networking Academy Around the World”. În forma finală prezenta secvențe din Asia, Europa și SUA. Sunt întrebat dacă putem găzdui secvențele pentru Europa.
Da, zic eu. Pîi nu întrebi. Nu, sunt sigur. Unde? explic, colegiul Cantemir, prima grupă de absolvenți... Și vine întrebarea încuietoare: dar curent electric aveți? au venit, au filmat, echipa de la Cantemir a fost de nota 10. Bref: partea filmată în România a fost cea mai reușită. Filmul fiind lansat la o mare conferință de CEO-ul Cisco de atunci, John Chambers.
Prof. Nicolae Țăpuș, prof. Răzvan Rughiniș au promovat un parteneriat excepțional cu învățământul preuniversitar. Așteptăm și povestirile lor...
Gata, mă opresc aici, cerându-mi scuze pentru că nu am reușit să amintesc de toți cei cu care am colaborat în acești ani fascinanți... Revoluția Internet.