La conferința „CNIV 2023 - 30 de ani de Internet în România”, care a avut loc pe 27 Octombrie 2023 la Universitatea Politehnica București, Ioan Maxim a avut o prezentare intitulată Din inimă, în clouds sau 30 de ani de internet în Bucovina.
Acești 30 de ani au fost cei mai frumoși din viața mea. Am muncit cu plăcere alături de colegi minunați și de elevi și studenți motivați! Am întâlnit oameni deosebiți care mi-au devenit și rămas prieteni și alături de care am construit, cărămidă cu cărămidă o școală de informatică, care și-a arătat rapid roadele! Nu pot fi uitate nopțile petrecute până la epuizare la ONI în anii ’90, de gazetele improvizate cu aceste ocazii și nu în ultimul rând de peripețiile Comisiei Centrale! Mai presus de orice, nu poate fi neglijat efortul și sprijinul reciproc în dotarea laboratoarelor de informatică din țară, care au făcut din școli mai puțin cunoscute, celebrități în informatica didactică din Romania. Dar nu în ultimul rând se cuvine a fi remarcat momentul trecerii la un alt nivel de calitate în comunicare, prin conectarea la Internet a acestor laboratoare.
1. Introducere
Momentul ’90 găsea învățământul preuniversitar de informatică într-un moment delicat din punct de vedere al resursei umane, dar mai cu seamă al dotărilor. Industria românească, aflată în declin, avea să ofere sistemului educațional o resursă umană bine pregătită și motivată, provenită din structurile de prelucrarea datelor. Soluționarea problemei dotării școlilor cu tehnica de calcul de uz didactic avea să fie mult mai complicată, mai anevoioasă și pe alocuri impiedicată de lipsa de orizont și perspectiva a factorilor de decizie din sistem.
Toate aceste piedici au fost depășite în timp, atât prin strădania unor profesori inimoși, a părinților și agenților economici interesați, cât și prin eforturile factorilor locali și centrali de decizie.
1.1 Începutul
În vara anului 1990, Inspectoratul Școlar Județean Suceava depune la Ministerul Învățământului documentația de inființare a unui Liceu de Informatică. Inițiativa ascundea sub dorința dezvoltării acestui profil educațional, posibilitatea constituirii unor catedre vacante pentru câteva discipline de cultură generală deficitare în sistem. Nici nu se punea problema profesorilor de specialitate. Aceasta s-a rezolvat întâmplător rapid, la o cafea cu doi foști colegi de facultate, tentați să schimbe nobila profesie de proiectant software cu și mai nobila profesie didactică. Ministerul nu s-a opus. Atunci nu exista această practică în sistemul educațional! Ministerul ne-a propus o cifra de școlarizare anuală de 100 de locuri (4 clase). Am purces la organizarea concursului de admitere, finalizat cu mare succes. Admiterea s-a organizat la Liceul Economic, activitatea didactică urma să se desfășoare în localul Școlii generale nr. 12. Liceul a fost mutat în septembrie 1990 în localul Școlii generale nr. 1, unde a funcționat pana în iunie 1993, apoi mutat în localul viitoarei Școli generale nr. 9. Aici Liceul de Informatică Suceava avea să-și dobândească consacrarea și notorietatea națională.
Dotarea cu tehnică de calcul a fost una plină de peripeții. În luna iulie am fost invitat la Inspectoratul Școlar, mi s-a predat cu CEC cu fabuloasa sumă de 250000 lei și am fost trimis la Fabrica de Calculatoare Electronice București, de unde am achiziționat 10 calculatoare HC-85 și 10 televizoare Telecolor, pe post de monitor. La începutul anului școlar aveam unul dintre cele mai dotate laboratoare de informatică!
Anul școlar 1990-1991 a debutat cu 3 cadre didactice de specialitate: subsemnatul și regretații prof. Vlad Georgie și Călin Oanea, care era și director și profesor de matematica la o clasă.
În luna decembrie Ministerul Învățământului solicita inspectoratelor școlare înființarea de posturi de informaticieni care să pregătească baza de date a Ministerului. Prin urmare, după un semestru de activitate didactică, începând cu 1 ianuarie 1991, sunt numit informatician la ISJ Suceava și inspector de informatică. Am rămas și cu norma didactică la liceu, ceea ce făcea ziua de muncă de 12 ore. Primul demers în noua calitate a fost angajarea unui nou informatician. Acum avea sa intre în scena o figură pitorească a informaticii sucevene, regretatul Prof. Dr. Valerică Lupu, profesor apoi la Liceul de Informatică și mai târziu la Facultatea de Științe Ecomice și Administrație Publica de la USV.
A urmat achiziționare de către ISJ a două calculatoare PC 286 cu HDD de 40 Mb și cu 2Mb de RAM, configurație care ne plasa în fruntea județelor din țară din punct de vedere a dotării și evident și din punct de vedere a resursei umane! Situația avea să genereze consecințe, pentru ca în 4 ianuarie 1992 ne-am prezentat la Direcția Informatizare a Ministerului Învățământului cu Baza de date cu cadrele didactice din județ, cu scuze pentru întârziere; termenul fiind 30 decembrie 1991. Colegii de la Direcția Informatizare ne-au zâmbit îngăduitori și ne-au spus că suntem primii care au încărcat baza de date. Așa a vut loc primul transfer de date între Inspectoratul Școlar Suceava si Ministerul Învățământului, pe o linie dedicată transferului de mărfuri și persoane; linia de cale ferată!
Anul școlar 1991-1992 a debutat cu surprize plăcute; înființarea Școlii Postliceale de Informatică în cadrul Liceului de Informatică și angajarea a încă 5 cadre didactice de specialitate, dintre care 3 stagiari.
(foto)
Am deschis un minilaborator dotat cu 3 calculatoare PC 286 cu care desfășuram pregătirea practică și încărcam cu sprijinul elevilor de la Scoala Postliceală și bazele de date. Urma însă o altă provocare; mutarea în noul sediu.
Dar, vorba multă, sărăcia omului! În octombrie 1994, o firmă din Galați, vine la Suceava, mă contactează și propunem primarului localității Gheorghe Toma, sprijiniți de regretatul Costică Sofronie, care avea sa devină ulterior primar, un om cu mare deschidere pentru progres înființarea primei rețele metropolitane. Propunerea a căzut la vot în Consiliul local pentru că mulți dintre consilieri auziseră atunci prima dată de internet și n-au putut înțelege la ce-ar folosi acesta. Dar situația n-avea sa dureze prea mult!
1.2 Școală nouă, casa nouă
Vara anului 1993 am petrecut-o pe șantier, profesori și elevi. Pentru prima dată aveam un spațiu separat pentru trei laboratoare, un cabinet pentru cadrele didactice, situate pe un singur nivel, cu acces separat. Mai rămânea să procurăm dotarea care să mobileze laboratoarele! Și aceasta a venit! Liceul a câștigat un grant în cadrul proiectului Computere pentru licee al Fundației Soros și pune bazele unui Centru Interșcolar de Informatică, cu 3 laboratoare, care mai târziu se va extinde la 4 laboratoare și care va funcționa zilnic între orele 8-20, sâmbătă 8-18 și duminică 8-12, permițând accesul la tehnica de calcul pe lângă elevilor Liceului de Informatică și elevilor altor unități școlare din oraș. O colaborare de succes s-a desfășurat cu Palatul copiilor.
Trebuie subliniat aportul Inspectoratului Școlar care a finanțat dotarea laboratoarelor cu mobilier adecvat, mese și scaune ergonomice, perdele, draperii și covoare.
2. Internetul
Dotarea laboratoarelor a adus o nouă provocare; pe lângă activitatea didactică curentă realizată de cadrele didactice din liceu, era necesară asigurarea unei permanențe pentru activitățile extracurriculare. Din nou am avut noroc! În vara anului 1994 am solicitat Ministerului Învățământului o schemă de personal care să asigure buna funcționare a Centrului Interșcolar de Informatică. La sfatul unor prieteni pricepuți din Direcția Informatizare a ministerului am plusat solicitând un post de inginer de sistem, care avea obligația să administreze rețeaua și să asigure configurațiile software necesare, doi analiști-programatori, care să asigure în ture permanență și suportul software unității școlare și cadrelor didactice, un analist-programator ajutor, cu studii medii, care să susțină activitatea celor doi analiști programatori și în final un tehnician de întreținere, care să asigure funcționarea tehnicii de calcul și a altor materiale didactice în școală. Am găsit înțelegerea necesară și d-l Ministru a aprobat schema de personal. Nu cred că a existat vre-o dată în învățământul preuniversitar o unitate școlară cu o asemenea schema de personal didactic auxiliar de specialitate. Catedra de informatică număra 18 persoane, cadre didactice și personal didactic auxiliar!
2.1 Prima conexiune
Sediul liceului fiind situat într-un cartier nou, am funcționat mai mult de un an fără telefon fix. Vecinii noștri, care aveau o hală lângă liceu și care se ocupau cu afaceri la modă în acea vreme pe frontiera cu Ucraina, ceva mai influenți decât noi, au obținut instalarea unui post telefonic, ancorarea firului de conectare făcând- se de pervazul ferestrei cabinetului nostru. Din acel moment am avut conexiune la internet prin dial-up, pentru e-mail, ori de câte ori vecinii nu erau acasă! Mai târziu, s-a instalat un telefon fix și la secretariatul liceului, dar acesta se afla în partea opusă a clădirii. Conectarea laboratoarelor în derivație cu acesta se făcea printr-un fir întins pe acoperișul școlii, dar care prezenta dezavantajul că iarna, când se depunea zăpada pe acoperiș, aceasta întindea firul și-l rupea uneori. Pană la urmă am apelat la scara telescopică a pompierilor și l-am postat sub streșină!
Din 1996, an de cotitură pentru destinul Liceului de Informatică, an în care am găzduit cu succes ONI, conexiunea la internet n-a mai fost o problemă.