În anul 2017, Vasile Baltac a publicat la Editura EXCEL XXI Books cartea intitulată Politehnica din Timișoara - Electro 1957-1962; în continuare sunt preluate câteva paragrafe extrase de autor.
Memorii - Anii de studenție
Admiterea
Anul 1957. Notele din liceu mi-au asigurat poziția de șef de promoție și o diplomă de merit cu care puteam intra fără examen la orice facultate din țară. Câștigător al Olimpiadelor de matematici faza pe țară și aflat pe primele locuri ca rezolvitor de probleme la Gazeta Matematică, aveam o pregătire solidă la disciplinele din care se selectau testele de admitere.
Așa că visurile și intențiile mele mergeau către două facultăți la mare modă în anii aceia: electronică sau fizică atomică. Electronica, pentru că o asociam cu calculatoarele electronice despre care ne vorbise Grigore C. Moisil la olimpiade, și fizică atomică datorită discuțiilor din acei ani despre fizica nucleară și al prestigiului Institutului de fizică atomică.
Nu aveam de unde să știu, pe atunci elev la Ploiești, că exact în acel an, acolo, la IFA, Victor Toma punea în funcțiune CIFA-21, primul calculator electronic din România! Și nici, mai ales, pentru evenimentele ce vor urma, că la Timișoara la Facultatea de electrotehnică începuse proiectul construirii unui calculator electronic MECIPT.
Mă mai bătea gândul și către facultatea de matematici ale cărei culoare și mai ales amfiteatrul Spiru Haret le cunoșteam bine de la Olimpiade. Acolo era și sediul Gazetei Matematice.
Istoria consemnează de fapt mulți oameni de știință care s- au înșelat în previziuni „Cred că piața mondială este probabil de 5 calculatoare”, Thomas Watson, președinte IBM (1943), „Nu există nici un motiv ca oamenii să aibă acasă un calculator”, Ken Olson, președinte Digital Equipment Corporation (1977).
Alexandru Rogojan
Cursul predat de profesorul Rogojan mi-a adus mult așteptatele noțiuni de electronică. Preda corect, inteligibil.
Cursul era puțin în afara preocupărilor secției și nu a produs suficient impact. Electroniștii anului, Viorel Vițan și Remus Telescu, nu păreau impresionați. Spre sfârșitul cursului, deci în anul 1961, am auzit de la curs primele noțiuni de programare.
Parcă aud și acum: - Ia pe A4 din memorie și ….
Am stabilit atunci o relație profesională cu Alexandru Rogojan, relație care a durat până la decesul acestuia în 1984.
Trecerea mea la MECIPT la absolvire nu a văzut-o cu ochi buni, dar poziția mea în relația cu rectoratul și decanatul2 a făcut să fiu acceptat de dânsul și chiar folosit ca punte între catedră, adică el, și MECIPT. Am primit ore și am participat în 1964 la crearea primei promoții de ingineri în specialitatea calculatoare electronice, care au absolvit în 19663. Are meritul incontestabil al acestui proiect.
Mi-a fost conducător de doctorat și am devenit doctor – inginer în 9 noiembrie 1972. Relația mea cu Alexandru Rogojan a marcat un eveniment probabil rar în istoria doctoratelor din România. Dânsul nu era doctor, dar conducea doctorate conform unei legi din acei ani. A vrut neapărat să devină doctor și a susținut teza privind CETA în anul 1974. Unul dintre membrii comisiei care i-a acordat doctoratul am fost eu, fost doctorand al lui, alături de Kaufman și cred că și de Mircea Petrescu.
A lucrat mulți ani să creeze un calculator electronic pe care l-a botezat CETA. L-a terminat prea târziu, în 1972, când România avea deja o industrie de calculatoare produse prin licență și CETA nu mai putea reprezenta un progres.
Rivalitatea dintre Lowenfeld și Kaufman pe de o parte și Rogojan pe de altă parte atingea paroxismul. Kaufman m-a rugat în august 1962, la angajarea formală la MECIPT, să nu cumva să- i spun lui Rogojan cum funcționează un calculator, adică faptul că după executarea unei instrucțiuni registrul de adresă al instrucțiunilor este incrementat. Era convins că Rogojan nu știe acest detaliu (!) și că din acest motiv nu poate finaliza calculatorul său. Când a aflat Rogojan nu știu, dar în 1972 în fine CETA a funcționat.
M-am întrebat de multe ori ce ar fi fost dacă la repartizare m-aș fi dus cu normă întreagă la catedra de electronică industrială. Nu a fost cazul, Rogojan nu a manifestat această dorință. Dar probabil nu m-aș fi dus, doream MECIPT.
Profesorul Rogojan mai era cunoscut și pentru faptul că aparatele și instrumentele noi și bune le ținea numai pentru el într-un dulap, și că era autoritar și răzbunător.
Trăsătura de răzbunător este de regulă acordată prin folclor urban. Totuși am avut un caz. Tehnicianul de la MECIPT, Victor Balosin, a făcut facultatea la seral. A avut ambiția să termine numai cu 10, dar profesorul Rogojan i-a dat nota 5, inclusiv la reexaminare. Balosin susținea că apartenența la MECIPT era cauza. Balosin a obținut reexaminare la Politehnica din București cu profesorul Mircea Petrescu și a luat 10 (!)
Începutul la MECIPT
Descrierea de mai sus ar putea lăsa impresia că studenția a însemnat cursuri, seminarii, proiecte, practică, vacanțe și cam atât. Nu era așa. Citeam mult, mă pasiona filosofia și în particular Spinoza.
Nu uitasem de Gazeta Matematică pe care o citeam relativ regulat, dar nu mă mai preocupa rezolvarea de probleme. Mi-am amintit de Grigore C. Moisil și pledoaria lui pentru calculatoare citind în anul 1958 articolul „Mașini electronice de calcul”, o prelucrare a unui articol al academicianului sovietic S. S. Lebedev.
Nu știam că într-o încăpere vecină cu sala noastră de cursuri se proiecta și construia un calculator electronic numit MECIPT prin abreviere de la Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara.
Până într-o zi din anul 1961, când mă oprește pe coridor Wilhelm Lowenfeld, pe care îl cunoșteam din 1959 de când ne fusese îndrumător de practică la Uzinele Republica din București1. Mi-a propus să particip la construirea MECIPT sub forma unui cerc științific studențesc și apoi să lucrez la MECIPT după absolvire.
Eram în al nouălea cer. Norocul îmi surâdea să fac ceea ce visasem. În jurnalul meu am notat în 21 ianuarie 1962: „… mi s-a promis că voi avea un post la calculatorul electronic (Lowenfeld)… În același sens mi-au vorbit tov. Decan şi tov. Groșanu. Singurul care îmi place este calculatorul. ... Îmi pare bine că am putut elabora 3 proiecte. Am făcut o dimensionare a circuitelor cu diode (matrici decodificatoare) care se află acum la MECIPT-1. Colectivul de la acest calculator are o caracteristică: entuziasm + pasiune.”
Viitorul meu începuse să se profileze.