Acest articol este al optulea dintr-o serie apărută în revista IT Trends în luna octombrie 2013, și republicat în broșura De la Free Software la Internet.
ROSE '95 la fel ca și ROSE '94 a produs multe comentarii în comunitatea Unix/Linux, pe plan internațional. Articolul scris de John 8 Quartermann dar și intervențiile lui Linus Torvalds în diverse conferințe au menționat România și asociația noastră GURU. De altfel eram prezenți permanent în programul de evenimente internaționale atât la Usenix cât și la EurOpen.
Așa a fost și atunci când am fost și noi incluși pe 8 februarie 1996 în primul survey global: „24 ore în Cyberspace” coordonat de celebrul fotograf american Rick Smolan. Atunci 150 de reporteri profesioniști au plecat în diverse locuri din lume, înarmați cu aparate de fotografiat și camere digitale de ultim moment (la acea vreme). Scopul a fost acela de a arăta pentru prima dată în istorie, în anul 1996 că Internetul a devenit un mediu de comunicare și socializare on-line. La noi nu s-a putut transmite live, dar țin minte că l-am condus pe jurnalistul trimis în România pentru a face poze pe niște străzi foarte vechi de pe lângă biserica Silvestru dar și pe acoperișul din Piața Victoriei unde Fundația Soros instalase cu o lună înainte antena Taide Network de 2.4 m. Toate pozele au fost transmise în aceași zi prin Internet către sediul lor din California în limita celor 24 ore, evident prin singura conexiune on-line pe care o aveam la dispoziție, antena Taide de 64 Kbps de la Fundația SOROS București.
La începutul anului 1996, în ceea ce privește telecomunicațiile, situația era total schimbată. Erau deja în funcțiunie un număr mai mare de conexiuni on-line la Internet. Ritmul lor de dezvoltare era impresionant. Prin Kappa toată lumea căuta să se interconecteze on-line cu ceilalți și mai ales la punctele de ieșire către Internet. În 1995 apăruse primul hub de satelit (Hughes) din România pentru sistemul bancar la Digicom iar rețelele RTNS devenite Global One și Logic Telecom ofereau deja conexiuni on-line în țară prin protocol X.25. Astfel au început să apară rețele de acces la Internet cu noduri în teritoriu interconectate prin acești operatori (un exemplu este rețeaua RoLink la IIRUC, cu 14 noduri Internet în 1996), dar și furnizori de Internet locali (ca de exemplu NetSoft la Târgu Mureș, Flex la Brăila sau As Computer la Timișoara).
Pe de altă parte cam toți furnizorii la acea vreme aveau conexiuni pe dial-up prin cartele preplătite. Este suficient să amintim PC-Net, FX-Internet (fondată în 1996), Ines Group (lansată în 1997) și Digicom (serviciul dial-up Internet lansat în 1997).
Urmare a acestor dezvoltări, pe 11 mai 1996, la CERF, am moderat împreună cu Irina Athanasiu masa rotundă pe tematica Internet la sala de marmură din pavilionul central ROMEXPO. Au participat, printre alții, SUN Microsystems, Microsoft, IBM, Silicon Graphics și furnizorii de servicii: KAPPA, EUnet, RTNS, Logic Telecom.
Noi ca asociație începeam să consumăm tot mai mulți bani datorită multiplelor evenimente unde eram solicitați fie ca organizatori fie ca moderatori. În plus trebuia să plătim anual taxele de membru la EurOpen, care erau destul de mari.
Atunci am început să organizăm o serie de evenimente cu taxă, pentru instruirea sectorului bancar pentru ceea ce avea să urmeze (Unix și servicii on-line). De exemplu în primăvara anului 1996 am organizat timp de 3 săptămâni niște module de curs de Unix/Linux și servicii TCP/IP la Bankcoop, dar ulterior și la Centrul de Calcul al Ministerului de Finanțe.
În 14-17 octombrie 1996, împreună cu Fundaţia Eurisc, GURU a organizat primul seminar de 3 zile privind securitatea serverelor bancare, numit: „Metode şi Proceduri Avansate pentru securizarea serverelor Unix şi a accesului la Internet”. Pentru aceasta l-am invitat pe Rick Farrow ca să susțină prezentările la „Cercul Militar Național” sala „Alba Iulia”. Toți participanții au primit note de curs și o instruire foarte solidă referitoare la securitatea on-line și atacurile care pot apare pe Internet. Țin minte că au participat atunci reprezentanți de la toate băncile din România. Totuși numai jumătate dintre ei au plătit costul seminarului, restul achitând taxele cu mare întârziere, chiar și după 3 luni. Atunci a fost o minune că am supraviețuit financiar fiind salvați de Clubul de la Roma printr-un împrumut de 5.000 USD. Fără acest ajutor probabil ar fi fost imposibil să mai organizăm ROSE '96 care urma să înceapă peste numai 2 săptămâni. ROSE '96 a fost așteptată cu interes de toată lumea. Deja aveam un public din țară, din școli și universități, pe care nu trebuia să-l dezamăgim. Cu toate acestea, conferinta ROSE'96, programată între 30 octombrie – 2 noiembrie, ne-a făcut destule surprize. Volumele și programele au ajuns în ultima clipă, ca atare a trebuit să lucrăm la sortare cu studenții și cu unii dintre invitații din străinătate: Jeffrey Haemer și Evi Nemeth. Participarea din țară a fost foarte amplă, ceea ce dovedea un larg interes atât pentru subiectele tratate cât și pentru invitați. Firmele care au participat cu lucrări la conferință (Cisco, Sun, IBM, Bull s.a) au evitat prezentările strict comerciale. La ROSE '96 a participat Petre Dimo din Franța, unul dintre pionierii informaticii din România, dar și reprezentanți ai centrelor universitare din țară (prof. Mihai Jalobeanu de la Cluj, prof. Ioan Jurca de la Timișoara sau Dragoş Acostachioaie de la Iași).
După a 2-a parte a anului 1996 se simțea nevoia unor întâlniri cu furnizorii de Internet la care să existe și un moderator pe post de arbitru. Chiar dacă în 1996 existau și alte asociații în IT&C în România (de exemplu ATIC și ARIES), la aceste întâlniri noi cei de la GURU eram preferați datorită apropierii de Internet cât și datorită implicării directe în pornirea mai multor operatori, cât și în promovarea noutăților tehnologice.
De exemplu după instalarea în luna iunie 1996 a celor trei antene ale Fundației SOROS din teritoriu (Iași, Cluj și Timișoara), fiecare la 64 Kbps inițial, ceilalți operatori începuseră să ne preseze să organizăm o masă rotundă pe tema „Servicii Internet în România”, deoarece prin faptul că accesul la Internet prin aceste antene era gratuit, se distorsionează piața. Prin urmare, ultima zi de la ROSE '96, pe 2 noiembrie 1996, am organizat o masă rotundă împreună cu Computer Press Agora la care au participat 16 furnizori de servicii Internet ai acelui moment dar și o parte mare din presa scrisă care deja era extrem de interesată de fenomenul Internet. O transcriere a discuțiilor a apărut în revista Byte. Urmările au venit imediat. George Soros fiind informat de ceea ce s-a discutat la ROSE '96 a decis să înființeze începând cu ianuarie 1997 firma DNT, cu nodurile (București, Iași, Cluj și Timișoara) iar Fundația Soros a început să funcționeze ca un client al DNT-ului, împreună cu toată rețeaua de licee pe care o gestiona.
Mai sunt de amintit în același registru și alte două întâlniri: întâlnirea de la Electronum din 20 ianuarie 1997, cu furnizorii de Internet și fără participarea presei, urmată de un comunicat de presa. Apoi am organizat cu Agora masa rotundă din iunie 1997 de la CERF '97, la care au participat 20 furnizori de servicii Internet de la acel moment. A trebuit să corectăm atunci atitudinea presei față de primii hackeri care începuseră să altereze mediul on-line în formare.
Este chiar momentul în care în România începea să se pună problema serviciilor on-line. De la primele site-uri Web construite începând din 1995 s-a ajuns la servicii on-line din ce în ce mai elaborate. Este suficient să comparăm „Telegrama”, serviciu de presă prin email cu distribuție zilnică ținut în funcțiune de România Liberă și de Ion Vaciu în anii 1995 cu serviciile de montorizare a presei (Medianet – Marius Ghilezan sau Promedia Italia – Ionel Danca, apărută după ianuarie 1997). De altfel în 1996 Liviu Taloi a înființat ARoWeb, Asociația Web Masterilor din România, asociație care a organizat o serie de prime întâlniri cu creatorii de conținut on-line în vara anului 1997.
Privind în urmă, perioada 1991-1997, cuprinsă în această prezentare foileton pe care m-am străduit să o scriu pe Internet, a marcat chiar trecerea din lumea BBS-urilor (Fidonet) și a UUCP-ului (Usenet)) la Internet și la aplicații on-line. Suportul tehnologic al acestor transformări a fost bazat inițial pe „Free Software” iar ulterior și pe „Open Source” după 1998.
Nu mi-am propus să fac aici o istorie a tehnologiilor sau o prezentare tehnică foarte exactă însă am vrut sa readuc puțin din atmosfera „Revolutiei Internet”. Nu în ultimul rând am dorit să amintesc despre toți care au făcut parte din acest efort colectiv dar care azi nu mai sunt: Irina Athanasiu, Kalman Pusztai, Paul Cristea, Teddy Lungu, Eduard Andrei, Jon Postel, Evi Nemeth, Dennis Ritchie, Steve Jobs și încă mulți alții. Noi pe toți aceștia îi avem zi de zi alături de noi în tot ceea ce întreprindem și uneori încercăm să ghicim ce ar crede fiecare dintre ei despre lumea de azi.
Nu trebuie niciodată să uităm că Unix-ul este o poveste începută la Bell Labs cândva în 1969 și pe care azi o găsim prezentă în multe locuri, aplicații și device-uri pe care le folosim zi de zi, cel mai vizibil pentru marea majoritate a utilizatorilor fiind astăzi sistemul „Android” de pe smartphone-uri.
Rămâne invitația adresată către toți cei care pot să descrie alte laturi ale acestui efort colectiv, să contribuie cu povestirile lor. Așa poate vom reuși să întocmim un document on-line cu „Istoria Internetului din România” mergând până spre zilele noastre.