Acest articol este al patrulea dintr-o serie apărută în revista IT Trends în luna octombrie 2013, și republicat în broșura De la Free Software la Internet.
În anul 1994, după tabăra națională Unix pentru licee de la Eforie Sud și după lansarea rețelei liceelor din România, am avut în prima parte a anului două evenimente internaționale deosebite.
Pe 25-29 Aprilie 1994 am participat împreună cu Irina Athanasiu la conferința OPEN SYSTEMS: SOLUTION FOR OPEN WORLD desfășurată la Academia de Stat din Moscova fiind invitați de SUUG (Grupul de Unix din Rusia). Până când am ajuns acolo, chiar dacă citisem majoritatea lucrărilor, fiind în Comitetul Internațional de Program al conferinței, nu am realizat cât de avansați erau cei din grupul lui Peter Brusilovsky la acel moment în dezvoltarea unor proiecte pe scară largă bazate pe platforme Unix. În fiecare seară profesorul Guy Bernard, de la Univ Paris Sud comenta cu noi acest miracol rusesc.
Știu că în timpul conferinței l-am abordat pe Doug Michels și i-am spus că SCO Unix nu are nici o șansă pe termen lung în fața Linux-ului. Atunci el a scos din geantă un disc cu o distribuție „SCO Skunkware” pe care se aflau toate programele Free Software Foundation sub licență GNU, compilate și funcționale pe SCO Unix. Am înțeles atunci că de fapt ne-a dat dreptate, fără să recunoască explicit acest lucru. CD-ul cu SCO Skunkware a fost distribuit de GURU în toate liceele din România care primiseră prin fundația SOROS calculatoare cu SCO Unix în 1993 și începutul lui 1994, după care majoritatea administratorilor din licee au trecut serverele pe Linux.
La Moscova în acel moment, simultan cu această conferință se desfășura expoziția de calculatoare Comtek 94 într-o altă locație, un fel de CERF rusesc. Acolo am dat peste un stand impresionant al firmei Sun Microsystems dar și peste doi colaboratori apropiați ai lui Scott McNealy și Bill Joy, care făcuseră istorie în lumea Unix-ului și nu numai. Fiind prezenți fondatorii firmei Sun am întrebat cum se explică așa o prezență la Moscova? Atunci cei de la SUUG ne-au condus la o clădire a Universității de Stat din Moscova (fostul Lomonosov) unde se găsea cel mai mare centru de dezvoltare al lui Sun Microsystems din afara Statelor Unite. Am văzut cum cei de acolo, sub coordonarea lui Ruslan Smelyansky dezvoltau cod pentru SPARC-uri și cum printr-o antenă de satelit cu diametrul de 6 m se testa acest cod on-line pe hardware funcționând în centrul Sun Microsystems de la Mountain View. Noi am pus doar o singură întrebare: daca sunt interesați să facă un Sunsite în România? Inițial ne-au lăsat să înțelegem că nu este oportun așa ceva pentru România, ținând cont de potențialul de dezvoltare de la noi. Ulterior, peste un an, ne-am dat seama că atunci chiar i-am convins, pentru că așa după cum știm în 1996 Sun Microsystems a înființat Sunsite-ul de la Politehnica din București.
În primăvara anului 1994 au început să apară primele rapoarte despre Internetul din România, care tocmai împlinise 1 an de existență. Menționez ca exemple raportul din 18 martie 1994 transmis de Eugenie Stăicuț în calitate de administrator din partea ICI al domeniului .ro, și cel transmis de GURU, ca asociație independentă, inițial în octombrie 1993 și apoi revizuit în aprilie 1994, și publicat în primul număr din 1994 al revistei Internet Society. „ISOC News, vol 3, no 1, martie 1994”
Foarte curând după asta, aveam să-i cunosc pe câțiva dintre cei care erau direct implicați în dezvoltarea Internetului.
Pe 13-17 iunie 1994 la Praga s-a organizat INET 94, a 2-a conferință internațională a „tinerei asociații” Internet Society fondată în 1992, la Reston în Virginia. Am avut șansa să fiu invitat acolo de fundația SOROS, atât la INET 94 cât și la workshop-ul: din 5-11 iunie 1994, desfășurat la Univeristatea Tehnică din Praga.
În timpul workshop-ului de la Universitatea din Praga îmi amintesc că în fiecare zi comunicam cu alte persoane atât din țările recent conectate la Internet cât și cu cei care conduceau tehnologic „ostilitățile”. S-au legat foarte multe prietenii, ținând cont că eram peste 100 de participanți. Am fost uimit de larga răspândire în Internet a stivei TCP/IP Berkeley Sockets, cea apărută odată cu BSD-ul în 1982 dar și de implementarea la care lucra Alan Cox în Kernel-ul de Linux pentru noua stivă TCP/IP și de la care lumea de acolo aștepta foarte mult. De multe ori, fiind venit din lumea Unix-ului, treceam de partea celor care prezentau diverse soluții, alteori, cum a fost în a 3-a seară, a trebuit sa rebootez serverul de la rețeaua Novell de la hotelul Krystal unde locuiam, pentru că mulți dintre cei veniți din Africa sau Orient, ca să studieze TCP/IP-ul, blocau cele 10 terminale de unde puteam comunica pe Internet. Atunci am realizat pentru prima oară cât ne bazam în comunicarea noastră zilnică pe Internet, mai ales că atunci nu existau telefoane mobile.
În ultima zi a workshop-ului, coordonat de George Sadowsky, a sosit Vinton Cerf, ne-a adunat pe toți într-o sală și ne-a spus să ne uităm atent unii la alții și să ne ținem minte, pentru data viitoare, care s-ar putea să fie peste 20 ani, pentru că așa au facut și ei în anii 70 la DARPA, cu 20 ani în urmă. De altfel atunci am primit cadou o insignă cu Unix, 25 de ani de la apariția acestuia la Bell Labs, din partea Usenix și am realizat încă odată că toate evenimentele din tehnologie sunt strâns legate între ele și depind în ultimă instanță de câțiva oameni care neapărat trebuiau să ajungă la conferințele noastre din România, pentru că altfel cei care nu au văzut așa ceva nu vor înțelege niciodată esențialul.
Dupã workshop a început conferința INET 94, la Palatul Culturii din Praga. Atunci am învățat multe despre organizarea unui asemenea eveniment. La Praga organizarea a fost ireproșabilă. Numărul de participanți la conferință a fost peste 1.000 și erau practic din toate zonele implicate în dezvoltarea Internetului. Într-o zi Antony Rutkowsky m-a prezentat lui Vinton Cerf spunându-i că eu reprezint asociația care a publicat raportul despre România din ISOC News și apreciază că m-am referit pentru prima dată la forme de „conținut Românesc” de pe Internet. Apoi cu George Soros am discutat într-o seară la masă despre cum vede el evoluția Internetului în Europa Centrală și de Est. Împreună cu Jonathan Peizer, coordonatorul programului, i-am sugerat câteva idei, mai ales că aflase de training-ul Unix ținut de noi pentru liceele din România. Cu Jon Postel și cu Esther Dyson am vorbit despre ICANN, iar pe John Quartermann l-am invitat în România, după ce i-am spus că va avea ce să vadă la conferințele ROSE. De acolo m-am întors și mai hotărât să pregătesc împreună cu ceilalți colegi de la GURU asemenea evenimente în România, indiferent de greutățile pe care le vom întâmpina.