Acest articol este al doilea dintr-o serie apărută în revista IT Trends în luna octombrie 2013, și republicat în broșura De la Free Software la Internet.
Afilierea la EurOpen nu era posibilă decât dacă cineva din partea GURU mergea personal să confirme înscrierea. Primul eveniment important din calendarul anului 1992 în timpul căruia se putea finaliza afilierea era conferința „Open Forum '92” organizată la Royal Dutch Fairgrounds din Utrecht în 23-27 noiembrie 1992 de către UniForum, USENIX și EurOpen.
Open Forum '92 era într-adevăr ceva grandios. Toate firmele importante erau reprezentate la nivel de CEO (Unix Systems Laboratories prin Roel Piper; SCO prin Doug Michels sau Oracle prin Larry Elisson). Din primul moment am fost preluat de niște persoane foarte comunicative care m-au introdus direct în această lume (Ellie Young și Eric Allman de la Usenix; Richard Jaross de la UniForum sau Mick Farmer și Hellen Gibbons de la EurOpen). De exemplu la standul Oracle se cânta jazz și am întrebat de ce fac ei asta (vorbim despre perioada în care se prezenta Oracle 7). Răspunsul a venit prompt: „noi am finalizat engine-ul de baze de date și acum ne ocupăm de integrare verticală pe layere a aplicațiilor”. Evident nu au pomenit nimic despre Sybase, principalul lor competitor care urma să devină în 1993 SQL Server la Microsoft. La standul Data General se găsea celebra serie de platforme AViiON iar la Sillicon Graphics și la Sun Microsystems erau expuse cele mai rapide stații grafice din lume.
Prezentările din sala de conferințe erau impecabile, după un program coordonat de nume celebre: Andrew Tanenbaum, Arno Penziasl, Doug Michaels, Charels Reill sau Roel Piper. Erau peste 100 speakeri din 17 țări. Se putea discuta orice cu acești oameni, începând cu ce a stat în spatele fiecărui proiect și terminând cu ce se va întâmpla în tehnologie în următorii 4-5 ani. O sală cu terminale era conectată la Internet și tot de acolo se realizau experimental demonstrații cu Tuxedo la Unix Systems Laboratories. Era prima dată când am văzut cum se distribuie tranzacțiile de baze de date prin Internet pe mai multe servere aflate pe diverse continente și fusuri orare, chestiuni explicate și demonstrate direct de CEO-ul de la USL, Roel Piper. Atunci când am întrebat care sunt cele mai bune sinteze scrise la acel moment despre Internet mi-au recomandat pe loc trei broșuri ale lui John Quartermann scrise impecabil și redactate de UniForum, pe care le păstrez și azi. Abia mai târziu am aflat că el a propus pentru prima oară în 1989 denumirea RIPE.
Îmi amintesc de un grup aparte de irlandezi, care coordonau comitetele POSIX și care lucrau într-un regim foarte ciudat. Se angajau la Microsoft câte 6 luni după care ieșeau de acolo și dezvoltau un nou nucleu Unix care să funcționeze pe bibliotecile Microsoft-ului (ultimul lor produs era MKS Unix pentru MS-DOS și Windows dezvoltat sub coordonarea lui Steve Walli). Acest grup mi-a cerut să semnez o petiție prin care se solicita să se instaleze un calculator într-o celulă a închisorii din Dublin unde se afla un coleg de-al lor închis pentru o cauză oarecare, dar care era de neînlocuit într-un proiect la care lucrau acești oameni. Tot atunci cei de la BSD văzând că mă pricep la Unix m-au rugat sã-i ajut câteva ore la un mini training pentru administrarea platformelor BSD.
Toți cei pe care i-am întâlnit, mi-au explicat că așa ceva trebuie să organizăm și noi în România, pentru ca oamenii să înțeleagă cum se dezvoltă tehnologiile și că or să ne ajute. În special cei de la EuroOpen și Usenix ne-au promis din prima clipă că vor aduce speakeri în România și că vor munci cot la cot cu noi la organizare. Deja îmi imaginam cum o să stau în România alături de Eric Allman sau Tom Christiansen și să sortez volumele viitoarelor conferințe.
Într-una din zile am participat la boardul EurOpen. Trebuie să mărturisesc că nu eram foarte familiarizat cu Internetul și cu atât mai puțin cu ceea ce însemnau costurile de operare ale unui nod Internet. Acolo am văzut toate astea pe viu. Am aflat în acea ședință că EUnet este de fapt rețeaua dezvoltată de grupurile de Unix din Europa și că era amplasată în toate marile universități de pe continent. Rectorii acestor universități nu mai puteau suporta costurile cu telecomunicațiile. Toată problema era un fiasco financiar, mai ales că EUnet funcționa încă din 1988 ca backbone IP. Așa cum am mai povestit cu altă ocazie, în acea ședință s-a fondat EUnet BV și s-a votat ca EUnet să se transforme într-un operator comercial distribuit în toate țările, sub forma unui holding de firme în care EurOpen să fie acționar. Atunci am aflat, că în calitate de reprezentant al unui grup de Unix proaspăt asociat în EurOpen (GURU) vom beneficia de conexiune Internet gratuită de la EUnet Romania SRL, în calitate de acționar în acest holding. De altfel chiar am fost rugat de către Martin Haberler(*), coordonatorul nodului EUnet din Viena, să confirm dacă prietenul meu Liviu Ionescu care aplicase pentru EUnet România este capabil să țină o firmă în funcțiune în România, având ca obiect de activitate „furnizarea de Internet” fără ca să dea faliment din primul an. Am spus evident DA și apoi am argumentat.
Din Utrecht m-am întors cu un număr mare de contacte, cu multe cărți și cu hotărârea clară de a porni o serie de conferințe cu tematică „Open Systems” în România.
Ne-a luat circa 4 luni să ne decidem cum să se numească conferințele și cu greu am ajuns la ROSE (Romania Open Systems Event), la sigla conferinței și la sigla asociației noastre ca membru în EurOpen. După asta am construit un comitet de program internațional (împreună cu EurOpen) și un comitet de organizare intern și am ales Clujul ca locație pentru prima conferință (ROSE '93). Primii invitați care au acceptat să participe au fost Jeff Haemer din Boulder, Colorado (Usenix şi Canary Software) și Sergey Kusnetsov, președintele grupului de Unix din Rusia. Am încercat să invităm câteva dintre firmele din Europa pe care le întâlnisem la Utrecht în '92, pentru a acoperi din costuri. La ROSE '93 am reușit acest lucru cu USL, SunSoft și Garmhausen & Partner. Totuși greutățile de abia acum urmau să înceapă, odată cu anul primei conferințe ROSE 1993.
Între timp, în prima jumătate a anului 1993 numărul de distribuții Linux pe dischetă creștea de la o lună la alta și începusem să trimitem cărți de la editura O'Reilly & Associates în universități, în colaborare cu „Free Unix for Romania”. În plus la începutul anului 1993 am înregistrat prin EUnet România domeiul guru.ro și am construit adrese de email pentru toți membrii. Instantaneu am început să comunicăm cu toți cei pe care îi cunoscusem la Utrecht ca și cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Tot boardul nostru avea acum zeci de contacte în toată lumea. Ulterior la Praga în 1994 la INET '94 am primit un fel de carte de telefon, cu adresele de email de pe Internet înregistrate până la jumătatea anului 1993 și țin minte că figuram acolo alături de președintele SUA, alături de Vinton Cerf sau Richard Stallman ori John Quarterman. Singura diferență era că adresele noastre erau cu 4 litere în timp ce ale lor cu 3 litere, pentru că erau chiar de la început acolo pe Internet (adică din anii 80).
De exemplu prin 2 mail-uri schimbate cu Antony Rutkowsky, director executiv al ISOC în 1994, dar și vicepreședinte la SPRINT, am reușit să aranjez un training în Reston Virginia pentru echipa tehnică de la Logic Telecom. Logic Telecom și RTNS (firma mixtă Transpac Romtelecom) au fost primii operatori de pachete comutate din România la începutul anului 1993.
Errata
(*) Numele corect este Michael Haberler [ilg-ul]