Acest articol este primul dintr-o serie apărută în revista IT Trends în luna octombrie 2013, și republicat în broșura De la Free Software la Internet.
Ideea intervenției mele în revista IT Trends pleacă de la o recentă întâlnire cu Richard Stallman care a revenit după 19 ani în România la lansarea fundației Ceata. Seara târziu, după ce Stallman s-a ridicat de la masă, am început să discut cu Romi Maier și ne-am dat seama că au trecut 20 ani de la niște evenimente care au marcat introducerea free software-ului în România dar au influențat și apariția operatorilor Internet. Este vorba, în principal, despre asociația GURU (Grupul Utilizatorilor de Unix din România) și despre seria de conferințe ROSE '93-'96 (Romanian Open Systems Event).
Așadar am să încep cu începutul, adică din anul 1991. Atunci lucram la IIRUC într-un colectiv de proiectare pentru „sisteme de diagnoză automată”. În același timp coordonam proiecte de diplomă pentru studenți din ani terminali la Facultatea de Automatică. În vara anului 1991 am constatat că din 60 de ingineri care lucrasem la IIRUC în cercetare-proiectare începând din 1981, mai eram în România doar câțiva. Pe de altă parte multe dintre proiectele noastre nu mai puteau fi continuate din lipsă de fonduri. Așa că, forțat de situație, a trebuit să-mi mut colegii rămași dar și minicalculatorul Coral 4030, cu RSX-11M, la etajul 1, pentru a-l conecta cu alte platforme ale firmei: o rețea Novell Netware, un PC 386 cu SCO Unix și un cluster CTOS de la Burroughs Sperry. În acea toamnă, cu niște studenți din anul 4, am reușit să pun în funcțiune o rețea UUCP prin dial-up în 40 de orașe, care transporta atât email-uri interne din IIRUC cât și job-uri pentru contabilitate. Acestea se prelucrau prin FoxBase sub rețeaua Novell folosind un Listserver instalat pe Unix. Arborele de servere Unix 286 UUCP din teritoriu era verificat continuu cu agenți de testare trimiși ca attachment la email-uri. Astfel la fiecare jumătate de oră primeam rapoarte email cu starea rețelei. Nu aveam însă nici conexiune la Internet on-line și nici adrese de email tip Internet. Numărul studenților interesați de plaformă era într-o creștere evidentă.
Începând din toamna anului 1991 luasem legătură cu Internetul, prin Politehnica din București, folosind nucleul inițial al rețelei ROEDUNET, înființată sub coordonarea lui Nini Popovici. De acolo puteam să trimitem și să primim email-uri din Internet (de tip: nume@pi-bucuresti.th-darmstadt.de), printr-un gateway UUCP-TCP/IP conectat la Internet prin Darmstadt. Singurul inconvenient era că răspunsurile la email-uri veneau abia după 24 ore.
Tot în 1991 apăruseră câteva colective de proiectare private, dintre care cel mai spectaculos pentru mine era bazat pe o rețea de calculatoare NeXTStep. Astfel prima dată am luat contact cu câteva dintre aplicațiile care aveau să devină standard peste câțiva ani (voice mail, multimedia over network și un sistem de ferestre PostScript, toate rulând sub un kernel Mach despre care nu aflasem pină atunci decât din povești).
Văzând că susținerea financiară la IIRUC devenea din ce în ce mai slabă, am luat legătura cu alți cunoscuți care lucraseră în cercetare în special la sisteme de operare de tip Unix din alte colective: Politehnica București, ITC, Centru de Calcul al Ministerului Industriilor etc., în ideea de a construi o asociație neguvernamentală pentru promovarea diverselor variante de Unix cât și pentru acele platforme de aplicații din categoria „Open Systems”. Astfel am fondat GURU, pe care ulterior l-am înregistrat ca asociație în martie 1992. Am fost la început cel mult 20 de membri fondatori, iar după un an, în octombrie 1992, aveam peste 100 de membri înscriși.
Noi atunci am plecat în primul rând de la situația noastră ca profesioniști proveniți din colective de cercetare și care eram forțați, din motive materiale, să lucrăm aplicații triviale (programe de contabilitate, personal, gestiune s.a.m.d.) Al doilea punct de plecare a fost lipsa de aplicații software din România, cam pentru orice domeniu, în condițiile în care nu existau bani pentru cumpărarea unor programe cu licență, pentru platforme standard de tip IBM PC sau pentru stații de lucru cu procesoare RISC. Toate aplicațiile vechi, erau fie dezvoltate sub RSX-11M pe minicalculatoare sau pe microcalculatoare sub CP/M, ISIS II, SFDX. Aplicațiile existente nu rulau pe IBM PC sau pe alte platforme hardware din acea perioadă.
Un mare noroc a fost că GURU a apărut într-un moment crucial pe plan internațional. Trebuie să ne amintim că încă din 1985 apăruse Free Software Foundation, înființată de Richard Stallman, iar în 1991 Linus Torvalds inventase kernel-ul Linux plecând de la sistemul Minix distribuit de Andrew Tannenbaum în universități. În august 1992 independent de GURU, dar aproape simultan cu noi, pe newsgroup-ul emigrației române: soc.cult.romanian s-a anunțat inițiativa „Free Unix for Romania” coordonată de Marius Hâncu de la CRIM Montreal. Imediat am luat legãtura cu
Marius Hâncu, prin colectivul lui Mircea Bodea de la Facultarea de Electronică din București, dar și cu prof. Irina Athanasiu de la Catedra de Calculatoare din București și cu prof. Kalman Pusztai de la Catedra de Calculatoare din Cluj pentru distribuția Linux-ului și a cărților primite prin donații de la români aflați în universități din Europa și Statele Unite.
Încă din primele momente ne-am propus alte două obiective, pe lângă distribuția de Free Software:
- să ne înscriem în EurOpen, federația grupurilor de Unix din Europa și proprietara rețelei EUnet și
- să lansăm o serie de maninfestări de promovare pentru Open Systems, cu participare internațională, deschise atât pentru firme cât și pentru personalități din domeniu. Acestea aveau să se numească ROSE, iar prima conferință a fost organizată în 1993 la Cluj.
Abia de aici încolo urma să se producă o întreagă transformare. Dar despre anii 1992 și 1993 vom povesti în capitolul următor.