În anii '70-'80, Viorel Darie a creat primele programe de șah din România. În acest articol sunt câteva amintiri din acea perioadă, preluate din cartea Amintiri din epoca Felix a calculatoarelor româneşti, publicată la editura InfoRapArt, în 2011.
Robotul Labirint 64 în emisiune la Tudor Vornicu
Trebuie menţionat că în cei 10 ani cât m-am ocupat de şahul programat, am trecut prin mai multe versiuni ale programului: Felix Şah şi Astro-64 pe calculatoarele mari FELIX C-256, apoi două versiuni Labirint 64 şi Atom 64 sub formă de roboţi de jucat şah, şi un program cu interfaţă grafică Atom-64 pentru microcalculatoarele M-18 şi Cub-Z (tinerilor probabil că nu le mai spun nimic aceste nume de calculatoare, dar pentru noi, în acei ani 70-80 erau sculele cele mai performante cu care puteam lucra).
Într-o zi am fost chemaţi în regim de urgenţă la Televiziunea Română cu sediul în Calea Dorobanţi, la o emisiune TVR în direct (o raritate în vremea lui Ceauşescu), amplă prin dimensiunea ei, realizată de Tudor Vornicu şi Cristian Ţopescu, ca să prezentăm roboţelul nostru de jucat şah, Labirint 64. Trecusem cu emoţie, dar cu succes, de rândurile de santinele de pe culoarele de acces către sala de transmisiuni TVR, mai ales că, împreună cu noi era invitată şi Elisabeta Polihroniade, Marea Maestră Internaţională de şah. În fine, ajungem în sala cea mare de transmisiuni TVR unde-i vedem pe Tudor Vornicu şi pe Cristian Ţopescu, nu prea glumeţi şi nu prea îngăduitori aşa cum îi vedeam de obicei de acasă din faţa ecranului. Erau apăsaţi de o mare responsabilitate ca transmisiunea în direct să nu scape vreo boroboaţă.
Roboţelul Labirint 64, cam cât un DVD Writter din zilele noastre de mare, avea o noutate programată proaspăt de colegul meu de la ITC, Valentin Cean, aşa încât la orice mutare mai deosebită să scoată nişte sunete atractive. Când lua dama adversarului, de pildă, făcea ca Woody, vestita ciocănitoare buclucaşă (pe această facilitate am obţinut şi un brevet de invenţie la OSIM, căci pe programe de software nu se puteau obţine brevete de invenţii).
Văzând această facilitate deosebită pentru acele vremuri, Tudor Vornicu a estimat că nu e bine să prezentăm în emisiune sunetele pe care le scotea robotul, ca nu cumva să se interpreteze nu ştiu cum aceste sunete, ca o aluzie la regim etc. Aşa că ne-a cerut pur şi simplu să prezentăm robotul, dar să-l punem pe „mute”, ca nu cumva să scoată vreun sunet. Şi am trecut cu bine de această încercare, am prezentat roboţelul, care n-a scos nicio secundă, nici măcar un „cucurigu”.
Robotul LABIRINT 64 la concursuri şi expoziţii
Iată şi un fapt inedit, pe care nu mă pot abţine să nu-l amintesc, care ilustrează preocupările de atunci pe multiple planuri ale domnului Vasile Baltac. În anul 1983 s-a organizat un campionat mondial de şah, pe microprocesoare de 8 sau 16 biţi (Z80, 8086, Motorola 6080 etc.) programate să joace şah. Campionatul a fost organizat la Budapesta. La acest campionat am fost desemnat să particip şi eu cu roboţelul nostru de jucat şah, numit Labirint-64. După multe peripeţii, au ieşit actele pentru deplasare, am primit banii de delegaţie şi paşaportul. Era o perioada când foarte greu se dădeau vize, chiar şi pentru Ungaria. Însă, cu sprijinul direct al domnu-lui Vasile Baltac, au fost depăşite toate barierele birocratice şi mi s-a permis să ies din ţară, cu o întârziere, totuşi, de două zile, aşa cum se mai întâmplă la români. Domnul Vasile Baltac avea mare încredere în mine, mă aprecia, era convins că vom face o impresie bună pe plan internaţional cu realizările informaticii româneşti în domeniul şahului programat.
Lucrurile au mers însă cât se poate de prost la acel campionat. Au fost prezente vreo douăsprezece aparate dintre cele mai bune din lume. Diferenţele de nivel de joc ale programelor de pe automatele de jucat şah americane / germane / englezeşti şi bietul nostru robot Labirint-64 erau imense. Numai algoritmul matematic nu era suficient. Programele de şah aveau implementate logici minuţioase de natură şahistă, cu privire la deschideri, apărarea regelui, şi, mai ales, la finaluri. Fiecare aparat din concurs era rezultatul muncii unei echipe dedicate pentru realizarea de automate de jucat şah. Unele automate utilizau deja procesoare pe 16 biţi, cu posibilităţi incontestabil mai bune, atât ca viteză, cât şi complexitate.
În asemenea condiţii, robotul nostru a luat bătaie, cu un scor sec de 5 – 0. A jucat doar 5 partide în sistem elveţian, pe primele două le pierduse datorită întârzierii cu două zile la Budapesta, din cauza paşaportului.
Totuşi, era cât pe ce ca Labirint 64 să bată robotul din RDG, numit ChessMaster, în faţa căruia am avut chiar avantaj material. Dar, din cauză că Labirint 64 nu a văzut o furculiţă de cal (robotul putea prevedea doar 3 semi-mutări) totul s-a năruit şi am pierdut partida rapid.
La revenire în ţară, domnul Vasile Baltac se aştepta să-i raportez un succes frumos de la campionat. A trebuit să-i spun despre insuccesul acela de 0 – 5, ceea ce i-a provocat o mare decepţie. Nu a reproşat însă nimic, a tăcut. Acest fapt m-a ambiţionat şi mai mult, jurându-mi să recuceresc terenul pierdut. Revanşa însă n-a mai avut loc niciodată. Trenul şahului programat fusese pierdut!...
Am avut însă parte de o mini-revanşă splendidă. Un an mai târziu, aceiaşi RDG-işti au venit la Expoziţia Internaţională de la TIBCO - Bucureşti, având cu ei şi robotul ChessMaster. Plecasem prin Herăstrău cu fetiţa mea, Corina, luasem şi robotul Labirint 64 cu mine, şi ne-am oprit la Expoziţie să jucăm cu ChassMaster. Scorul? De data am câştigat cu 2-0, jucând practic exact cu aceiaşi roboţi ca la Budapesta. Au fost supăraţi germanii, dar aşa e în sport. Au oferit bomboane fetiţei mele, Corina, fiindcă a stat cuminte în cele două ore cât timp s-au desfăşurat partidele.
Campionatul Naţional de Roboţi de Şah la Herculane
Datorită străduinţei colegului meu de la ITC, Constantin Ionescu Bujor, mare pasionat de şah, s-a organizat la Herculane, în splendidul (pe atunci) hotel Afrodita, un campionat naţional de roboţi de jucat şah, roboţi ce au putut fi adunaţi de prin ţară (nu mă întrebaţi cum se chemau ceilalţi - e istorie). S-a jucat în sistem elveţian. A câştigat un robot numit Commodore, spre mândria posesorului său.
Dar s-a mai jucat la Herculane şi un simultan între vreo 12 roboţi şi maestrul de şah Dolphy Drimer, invitat şi el la acel campionat, împreună cu prof. universitar, matematicianul Octavian Stănăşilă. Scorul? 11,5 – 0,5 pentru Drimer. Era prea puternic maestrul. Curios este că remiza a scos-o cel mai slăbuţ program de şah din concurs!
Era să facă o ispravă mare şi robotul meu Atom 64 (acum aveam altă versiune de program pentru acelaşi robot fizic). A deschis excelent partida, iar în jocul de mijloc a atacat două ture simultan, încât maestrul Drimer era cât pe ce să piardă unul din turnuri. Dar maestrul de şah, văzând cât de critică era situaţia, a făcut un calcul mental fenomenal de rapid şi, cu unul din turnurile atacate mi-a „bărbierit” un cal şi, până ce Atom 64 a luat turnul celălalt, jucătorul uman a mai câştigat o figură. Aşa că, amărâtul de Atom 64 a ieşit din acea încrâncenată luptă cu un pion în minus şi... a pierdut partida.
Am mai fost cu Labirint 64 şi Atom 64 pe la diverse concursuri: pe la ITB (de unde provenea ca jucător maestrul Victor Ciocâltea), pe la Predeal (un campionat de Viorel Darie, Petre Rău calificare ELO). Robotul nostru era cam mereu la coada clasamentului, jucătorii umani profesionişti erau prea puternici pentru el. A făcut şi ceva puncte, dar la cei din coada clasamentului. Odată, o doamnă a refuzat să joace cu robotul, motivând că a venit să joace în concurs cu oameni, nu cu roboţi. N-ai ce face, nu poţi obliga omul să joace cu o maşină!...
S-a dovedit că programul Atom 64, aşa slab cum era, era prea puternic pentru copiii de şcoală, chiar pentru unii umblaţi pe la concursuri de şah (personal cred că oamenii, până la o anumită vârstă, sunt prea puţin preocupaţi de strategii; ce e mai rău că şi unii oameni tre-cuţi bine de vârsta copilăriei nu sunt preocupaţi de strategii).
Am fost odată la Costineşti, într-o tabără de copii, am instalat câteva calculatoare Junior şi am lăsat copiii să joace şah. Rar câştiga vreunul dintre ei. De unde şi ideea că, pentru copii, e bine să ai programe de şah foarte facile, ca să-i atragi totuşi către şah.
Sfârşitul robotului Labirint 64 / Atom 64
Robotul Atom 64 (fizic, era cam acelaşi lucru cu Labirint 64, dar era alt program, ars în alte EPROM-uri, din cauza sărăciei de piese de atunci) a fost dat o vreme ministrului Avram la MICM, să vadă cum se joacă şah cu un robot. Şi cât a stat robotul acolo, la minister, a venit ministrul omolog chinez în vizită în România. Şi ce să dea, ce să dea ministrul nostru cadou oaspetelui său? A găsit de cuviinţă să-i ofere cadou ministrului chinez robotul nostru de şah, Atom 64.
Epilog
Odată cu trecerea anilor, mi s-a făcut dor de acele vremuri, acele preocupări, din care nu realizările tehnice au supravieţuit revoluţiei tehnologice, ci spiritul uman, spiritul de luptă cu performanţele şi... nostalgiile!
Referințe
- Viorel Darie, Petre Rău: Amintiri din epoca Felix a calculatoarelor româneşti Editura InfoRapArt, Galați 2011, (arhivat local)
- chessprogramming.org - Labirint 64