În data de 3 iunie 2008, în numărul 105 al revistei Market Watch, Gabriel Vasile a publicat un interviu cu Dinu Buznea, intitulat De la CENA la Independent 100.
Un moment important în istoria informaticii româneşti a fost cumpărarea licenţei calculatorului IRIS-50 dezvoltat de francezii de la CII, Companie Internationale de Informatique, şi asimilarea lui în producţie de către ITC. Ulterior, ITC a dezvoltat o întreagă familie de calculatoare (gama FELIX şi gama Independent) pe care le-a perfecţionat, România reuşind să exporte câteva sute de exemplare în ţări din CAER, dar şi în China. O persoană implicată în aceste activităţi, alături de alte nume relativ cunoscute, a fost Dinu Buznea, profesor la Academia Tehnică Militară şi, mai târziu, director la ICI şi ITC, în perioada 1973-1980.
După susţinerea doctoratului, Dinu Buznea a fost numit profesor la Academia Tehnică Militară, unde a coordonat Centrul de Cercetare, înfiinţat în 1961, ce avea ca obiectiv dezvoltarea sistemelor ACT (Automatizarea Conducerii Trupelor). Pe baza unor tehnologii împrumutate de la Institutul Politehnic din Timişoara, unde se realizase calculatorul MECIPT 1 (găsiţi detalii în ediţia 104 a Market Watch), acest colectiv a dezvoltat, în anii 1963-1966, primul calculator electronic de generaţie superioară numit CENA 1S (Calculator Electronic Numeric al Armatei 1 Staţionar), din care, ulterior, a evoluat CENA 2M (Mobil).
Armata perfecţionează modelul MECIPT
Principala îmbunătăţire adusă a fost schimbarea memoriei ce folosea un tambur magnetic, cu una statică, dezvoltată cu ajutorul unei echipe de la Universitatea din Cluj. Calculatoarele din gama CENA au ajuns în dotarea Direcţiilor Centrale ale fiecăruia dintre cele patru corpuri de Armată, fiind construite 10 exemplare în atelierele uzinelor Electronica. În anul 1966 a avut loc o aplicaţie cu trupe ale ţărilor participante la Pactul de la Varşovia, la care Statul Major Român a participat cu modelul CENA 2M, fiind singura ţară participantă cu asemenea tehnologie şi care a impresionat majoritatea participanţilor.
Înfiintarea primelor institute
La nivelul conducerii Ministerului Economiei s-a aflat de această realizare, iar Dinu Buznea a fost solicitat să organizeze şi să conducă un Institut de Cercetări Electronice (ICE), unde a rămas ca director până în 1971. Ulterior, Dinu Buznea s-a ocupat şi de înfiinţarea ICSMA (Institutul Central pentru Sisteme de Conducere cu Mijloace de Automatizare) transformat ulterior în ICCI (Institutul Central pentru Conducere şi Informatică) şi, după 1990, în ICI (Institutul de Cercetări în Informatică), iar de la ICSMA a fost numit, în 1973, director al ITC, înlocuindu-l pe Florin Munteanu, primul director al ITC (institut înfiinţat în 1967).
România cumpără licenţa IRIS-50
La începutul anilor ‘70, România a cumpărat licenţa calculatorului IRIS-50. Franţa a vândut această licenţă României în principal datorită bunelor relaţii pe care Ceauşescu le avea cu Charles de Gaulle. Datorită tensiunilor induse de Războiul Rece, anumite tehnologii erau sub embargo. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care nu s-a cumpărat licenţa IBM, deşi mulţi specialişti o recomandau. În perioada următoare, ITC-ul, sub conducerea lui Dinu Buznea, s-a ocupat de asimilarea licenţei franceze, organizând întruniri între inginerii români şi francezi şi cursuri de pregătire în Franţa, la Toulouse, unde era fabrica. Calculatorul produs de ITC a fost numit FELIX C-256. Ulterior, din 1977, ITC-ul a adăugat acestui calculator noi tipuri de memorie cu capacităţi sporite şi a extins gama de produse, atât cu modele mai simple, cât şi prin adăugarea de memorii mai performante.
Calculatoarele făcute de ITC au fost FELIX C-32, FELIX C-64 şi FELIX C-128, FELIX C-512/C-1024, iar ulterior Independent 100, fabricat în mai multe generaţii. Producţia de calculatoare a început în paralel cu dezvoltarea unei reţele naţionale de calculatoare, pe fondul unui interes manifest al conducerii ţării în acest domeniu.
În acest context, Bucureştiul a găzduit, în august 1975, o expoziţie organizată de Congresul Organizaţiei Mondiale de Cibernetică şi Sisteme. În acea perioadă a fost înfiinţată şi compania RomControl Data (RCD), care s-a ocupat de realizarea de echipamente periferice, după modelul Control Data Corporation, o fabrică mixtă româno-americană ce activa în domeniul IT. Mai mult, România s-a asociat, alături de alte ţări socialiste, la SUMEC „Sistemul unitar de maşini electronice de calcul - SUMEC”, dar fără rezultate, deoarece calculatoarele româneşti erau dezvoltate după tehnologii franceze şi nu erau compatibile, chiar dacă erau superioare ca performanţă.
Sub conducerea lui Dinu Buznea, ITC s-a extins prin crearea unor filiale în Cluj, Timişoara şi Iaşi, la fel dezvoltarea fabricaţiei de calculatoare. Mai mult, la începutul anilor ‘70, Dinu Buznea avea în plan să facă o şcoală la Buzău, unde să se organizeze pregătirea echipelor care urmau să lucreze în Centrele Teritoriale (Judeţene) de Calcul, mai ales pentru judeţele neindustrializate, fără universităţi, unde era foarte dificil să se găsească specialişti în informatică. Dinu Buznea a condus ITC până în 1980, când s-a pensionat, fiind înlocuit la conducerea ITC de către Vasile Baltac.
“Am convenit cu Institutul Politehnic din Timişoara ca armata să poată reproduce modelele lor de calculatoare. Avantajul major era că ei ne ofereau atât hard-ul, cât şi soft-ul, precum şi o iniţiere în utilizare. Centrul de Cercetare al Academiei Tehnice Militare a perfecţionat aceste calculatoare, deoarece avea o echip ă de 50 de oameni tineri, foarte capabili, numai vârfuri ale inteligenţei româneşti, iar pe baza MECIPT 2 am realizat calculatoarele CENA cu memorie statică” - Dinu Buznea
“Ruşii, cehii, polonezii, angrenaseră resurse umane importante pentru dezvoltarea hardware şi software. Din acest motiv am insistat pentru colaborarea cu ei, deoarece am considerat că putem profita şi noi de programele şi experienţa lor. Un calculator fără aplicaţiile potrivite este doar o maşină de scris. Am avut dispute cu unele persoane implicate pentru această asociere; din păcate însă, principala problemă a fost compatibilitatea sistemelor, care ne-a împiedicat să întram în SUMEC” - Dinu Buznea
Independent 100 a fost primul calculator dintr-o serie extinsă fabricată de ITC. Calculatorul avea o arhitectură avansată pentru perioada respectivă, bazându-se pe circuite integrate de tip TTL, precum şi ultimele tipuri de circuite MSI şi LSI, începând cu 1977 (cca. 103 bucăţi). A fost folosit pentru calcule tehnico-ştiinţifice, calcule de gestiune, prelucrarea datelor, supravegherea proceselor etc. Datorită calităţilor sale, Independent a fost exportat în mai multe ţări din CAER, dar şi în China. Lungimea cuvântului microinstrucţiunii era de 32 cifre binare, iar intrarea/ieşirea datelor se realiza prin intermediul a două bus-uri separate: INTERBUS-ul prin care se cuplează diverse echipamente periferice şi MEMOBUS-ul pentru cuplarea memoriei suplimentare, cu posibilitatea de adresare a 128 Kcuvinte. Viteza de calcul era de 0,5 - 2,5 megainstrucţiuni pe secundă, iar puterea consumată de 2-3 kW. Memoria operativă era pe ferită sau de tip MOS, cu o capacitate de 1 până la 4 MB. În plus, prin intermediul unităţii de disc magnetic, Independent mai dispunea de o memorie suplimentară de 58-200 MB. Alte periferice folosite sunt unitatea de bandă magnetică, imprimanta şi terminalele video. Iniţial, memoriile au fost cumpărate de la francezi, licenţa nu prevedea şi fabricarea acestora, ulterior însă la Timişoara a fost deschisă o fabrică pentru realizarea unor memorii mai performante, unde lucrau circa 500 de muncitoare.